Sunt la fel ca orice cetățean din acest spațiu speriat de neperspectivele pe care le are omul de rând în Republica Moldova. Declarația a fost făcută de jurnalistul Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament de la Chișinău, care a precizat că se evadează în masă din acest stat.
Fiind întrebat ca semnatar al Declarației de Independență despre așteptările pe care le are actualmente de la cei care reprezintă forul legislativ, sursa a menționat că este aproape lipsit de așteptări. „Împărtășesc o decepție foarte complexă, adică nu sunt decepționat numai de ceea ce înseamnă instituțiile statului, că, mă rog, acolo niciodată nu a strălucit, pornind după venirea lui Voronin, fiindcă aceste instituții au fost treptat capturate și împânzite cu indivizi care știau foarte bine să facă scheme, aranjamente și multe alte chestii și cum să domine economia, și cine trebuia să fie la terminalul de unde se luau bani. Eu sunt la fel ca orice cetățean din acest spațiu speriat de neperspectivele pe care le are omul de rând. S-a ajuns într-un impas uriaș, când noi vedem nu un om sau zece, sau o mie, dar vedem categorii întregi sociale care rămân în afara unui circuit. De exemplu, cum este tineretul. Și atunci suntem în situația ca să punem pe cântar și să înțelegem că această evadare în masă din Republica Moldova este rezultatul a ceva, iar rezultatul a ceva ar trebui ca noi să vorbim despre calitatea guvernării, calitatea instituțiilor, dar și calitatea societății moldovenești, că noi nu putem ieși în afară”, a precizat fostul parlamentar.
În context, sursa a menționat că lucrurile au luat o întorsătură foarte proastă din momentul în care înșiși cei care trebuiau să devină modele au devenit anti-modele. „Aceste resurse mari care ar însemna peste 150 de mii de tineri, ei sunt pe valize, ei nu stau să se gândească că acum putem noi face această primenire, fiindcă primenirea n-o poți face cu pensionarii. Da, sunt necesari și ei pentru un anumit echilibru, dar aici trebuie să fie un fel de energie uriașă care să vină din acest grup al tinerilor, care să vrea să preia și să-și asume răspunderea, iar noi observăm că ăștia care s-au încuibat acum în aceste instituții, chiar dacă vârsta lor nu este una de pensionare, că Dodon e între 40 și 50 de ani, deci pentru un politician, dacă ar avea și puțină responsabilitate, și puțin respect pentru poporul care l-a votat, ar putea face foarte multe lucruri, dar dacă tu dai cu piciorul în toți cei care te-au votat și îți plac petrecerile, turismul, odihna ș.a.m.d., e clar că mai bine își făcea o agenție de divertisment și cu asta se ocupa, dar nu lua președinția”, a concretizat Alecu Reniță.
În opinia lui, lucrul cel mai prost este că încă se încearcă administrarea unei întregi societăți cu pumnul în masă și cu indicații. „În loc să transforme pe fiecare om într-un cetățean activ, dimpotrivă, el este umilit și adus la condiția nu numai ca să trăiască cu 50 sau cu 100 de euro pe lună, dacă ne gândim la peste jumătate de milion de pensionari, dar chiar și acești tineri sunt admonestați, sunt marginalizați, sunt scoși din circuit, fiindcă până la urmă vedem că orice încercări de împrospătare, de schimbare, de aducere a unor oameni care să-și asume răspunderea sunt tot mai puțini și mai puțini. E un impas urât de tot. Eu n-am trăit încă asemenea perioade, chiar dacă eram și în acel imperiu sovietic, erau suficienți oameni care sperau că într-o zi lucrurile au să se schimbe”, a remarcat fostul parlamentar într-un interviu pentru Europa Liberă.
Sursa a mai subliniat că este o diferență uriașă dintre ceea ce a însemnat primul parlament și ceea ce au însemnat celelalte parlamente de la Chișinău. „Noi eram cuprinși de un ideal, nici nu-ți trecea prin cap că poți să intri în parlament ca să te ocupi cu lucruri urâte, cu lucruri legate de niște aranjamente banditești sau de alte chestii. Dar, spre surprinderea mea, foarte rapid, după ‘94, instituțiile statului au început să capete un alt conținut decât unul legat de cetățean, unul legat de un obiectiv, de un program pe care ar trebui să-l aibă fiecare instituție. Și atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău.”
Totodată, Alecu Reniță a precizat că „dacă luăm drumul pe care noi l-am făcut de la limbă, alfabet, tricolor, Declarația de Suveranitate pe 23 iulie și punem Declarația de Independență pe 27 august, noi ne apropiam într-un proces obiectiv, dar sigur de Unire”.