Istoria cu măgarul lui Buridan care a murit de foame între două stoguri de fân, neputând alege din care să mănânce, ar trebui să le fie amintită periodic moldovenilor. Un prilej ar fi şi actuala campanie electorală, în care, după mai mulţi ani de tăcere, nişte „oracole” proruseşti ne recomandă să renunţăm la integrarea europeană (la „căpiţa” UE) şi să ne îndreptăm din nou privirea spre Est (spre „căpiţa” CSI). I-am fi putut ignora, căci reprezintă nişte forţe politice marginale, dacă nu li s-ar fi alăturat recent şi liderul obosit şi disperat al comuniştilor.
Cronologic, capul nostru s-a rotit în ordinea următoare: după opt ani de guvernare agrariană cu faţa spre Rusia, a urmat un an de guvernare ADR cu faţa spre Europa, apoi, după patru ani de guvernare comunistă, ne-am întors din nou spre Rusia, ca apoi, alţi patru ani de guvernare comunistă, să mimăm întoarcerea cu faţa spre Europa, şi acum ni se spune să rotim din nou capul spre Rusia. Cât se poate, stimaţi tovarăşi?
Neoagrarienii sau „puntiştii”
Şi din partea Partidului Democrat se aud în ultima vreme nişte „sirene” ale căror chemări, deşi par să ţină doar de domeniul economiei, consună cu chemările politice ale formaţiunilor proruseşti.
Ideea pe care unii o prezintă ca pe o descoperire e că RM nu trebuie să aleagă între Vest şi Est, că ea poate deveni o punte de legătură între aceste două poluri geografice, beneficiind de interesul reciproc şi apropierea dintre UE şi Rusia. Astfel s-a exprimat recent şi „bunul prieten” al liderului PD, Marian Lupu, controversatul om de afaceri Vladimir Plahotniuc. Am fi putut să trecem şi peste acest detaliu, dacă Lupu nu ar fi declarat că prietenia lor se bazează exclusiv pe viziuni comune asupra viitorului RM.
Ideea seamănă cu o „reciclare” a primitivei strategii agrariene despre „viţelul blând care suge de la două vaci”. Agrarienii considerau că aderarea la UE ar pune în pericol relaţiile cu Rusia şi ne-ar îngreuna accesul la piaţa şi la resursele ei energetice. „Neoagrarienii” sau „puntiştii” pretind că nu fac politică, ei nu se pronunţă împotriva UE, însă din declaraţiile lor rezultă că nu trebuie să forţăm relaţiile cu UE, mulţumindu-ne cu cele existente, în schimb ne împing
spre participarea la procesele de integrare în cadrul CSI, pentru a profita de oportunităţile economice pe care ni le oferă această organizaţie. O asemenea sugestie a făcut nu demult Valeriu Lazăr, ministrul Economiei din partea PD.
Nimic nou sub soare
Trebuie să recunoaştem că ideea transformării RM într-o punte dintre Est şi Vest au exprimat-o, mult mai înainte, şi unii prieteni din străinătate. Situaţia noastră geografică, particularităţile de ordin cultural, bilingvismul unei mari părţi din populaţie, ce derivă din faptul că ne-am aflat timp de 50 de ani în cadrul URSS, îi inspiră pe unii europeni şi americani să ne dea sfaturi de acest fel. „Ţara voastră ocupă o poziţie deosebită între Est si Vest. Voi aveţi legături strânse – politice şi economice – cu ambele. Amplasarea R. Moldova poate atrage investitori ce sunt interesaţi atât de pieţele dinamice din fosta Uniune Sovietică, cât şi de economiile mai mari şi mai tradiţionale din Europa Occidentală”, spunea, în 2004, în cadrul unei întâlniri cu studenţii ASEM, Ambasadorul SUA Heather M. Hodges. „R. Moldova nu trebuie să aleagă între Est şi Vest, nu există nici un motiv ca să nu poată fi o punte între Est si Vest” – declara, în 2009, ambasadorul SUA, Asif Chaudhry, într-un interviu pentru radio Europa Liberă. În acelaşi timp, administraţia SUA şi-a declarat nu o singură dată sprijinul pentru integrarea noastră în UE, făcând o diferenţiere între rolul nostru economic şi geopolitic.
Un alt punct de vedere e că rolul geopolitic al RM trebuie ajustat la obiectivul economic respectiv. Teritoriul nostru, consideră unii, trebuie să devină un loc de comunicare politică, economică şi culturală dintre Est şi Vest, iar neutralitatea geopolitică este principala condiţie în acest sens. Prin urmare, eforturile RM de aderare la UE sunt în detrimentul ei. Nu e greu de ghicit că aceste propuneri sunt cele mai plăcute pentru auzul Rusiei.
Concurenţa Ucrainei
Dacă crede cineva că geografia şi trecutul sovietic sunt valori în sine, atunci va trebui să ţină cont de faptul că unele state sunt chiar mult mai bine situate decât noi. Printre acestea se numără, de exemplu, Belarus şi chiar vecina noastră, Ucraina.
Recent, preşedintele ucrainean Ianukovici vorbea despre faptul că Ucraina „ar trebui să se folosească de avantajele sale geopolitice şi să devină o punte între Est şi Vest”. El spunea aceasta în contextul necesităţii „integrării valorilor europene în Ucraina” Din punctul de vedere al lui Ianukovici, „pragmatismul” nu înseamnă renunţarea la integrarea europeană. „Dacă sperăm să ne alăturăm Uniunii Europene, trebuie să asigurăm stabilitatea politică şi să ne impunem ca o naţiune viabilă din punct de vedere economic. Trebuie să fim pragmatici şi să ne concentrăm pe aderarea la UE”, scrie Ianukovici în „Wall Sreet Journal”.
Trebuie să recunoaştem că şansele şi potenţialul Ucrainei de a deveni „o punte între Est şi Vest” sunt mult mai mari decât ale noastre. Şi dacă ea o ia înaintea noastră, nouă ce rol ne va reveni? De o prepunte la puntea ucraineană, în cel mai bun caz.
Ce spun experţii?
Dar poate într-adevăr e atât de avantajoasă aşezarea noastră geografică şi particularităţile noastre lingvistice, încât nu avem concurenţi şi putem ignora existenţa UE? „În general, amplasarea geografică şi înzestrarea cu resurse naturale a Republicii Moldova nu sunt favorabile unei dezvoltări facile pe termen lung. Din cauza lipsei accesului la mare, dar şi a unei infrastructuri vamale şi de transport deficitare, Republica Moldova nu a fost în stare până acum să-şi realizeze visul mult râvnit: să devină o punte de legătură între Est şi Vest. Unele proiecte tehnice curente îi oferă Republicii Moldova ceva mai multă deschidere spre comerţul şi transportul internaţional. Totuşi, Republica Moldova ar trebui să aibă un cadru regulator desăvârşit în domeniile comerţului şi transportului şi să atragă investiţii mult mai mari în infrastructură pentru a nu fi complet depăşită de principalul său concurent regional, Ucraina… Insuficienţa capitalului productiv şi proasta calitate a capitalului disponibil rămân în continuare principalele constrângeri ce subminează productivitatea muncii, scrie Expert-Grup, în raportul de stare a RM pe 2009.
UE nu are alternativă
Când se spune că RM trebuie să devină o punte, ce ar însemna, totuşi, aceasta? Să luăm, de exemplu, Austria, în special Viena, care este considerată, în ultima vreme, „o placă turnantă a comerțului tot mai intens dintre Est și Vest”. Potrivit experţilor, pe lângă poziţia geografică şi competenţa în ceea ce priveşte limbile, culturile, specificul economic din Europa de Est, Viena este atractivă pentru companiile străine şi pentru că posedă „o rețea foarte densă de instituții financiare și de specialiști (avocați, experți fiscali și consultanți), forță de muncă calificată, servicii medicale excelente, ofertă largă de instituții de învățământ și nivel ridicat al calității vieții”.
Şi RFG, situata în centrul Europei, „este mai mult decât o punte de legătură esenţială între Europa de Vest şi cea de Est, dar şi o punte importantă între peninsula Scandinavia şi ţările mediteraneene” pentru că posedă un potenţial pe măsură. Aproape orice ţară poate deveni o punte de legătură între diferite puncte geografice, mai cu seamă acum, în era globalizării, dacă a atins un nivel de dezvoltare economică şi a creat anumite condiţii. Aşa că nu trebuie să ne credem deosebiţi. Dacă e altfel, de ce nu am devenit o punte de tranziţie până acum, până nu am aderat la UE? Nu poţi pune căruţa (geografia) înaintea cailor. Este utopică pretenţia de a-ţi asuma rolul de „punte”, având cea mai săracă populaţie din Europa, înainte de a pune economia pe roate. Nu devii „punte” printr-o decizie politică, ci prin reforme, şi toate discuţiile de acest fel sunt vorbe goale din punct de vedere economic, având însă încărcătură geopolitică. Ele vor să sugereze că aderarea la UE nu este singura alternativă pentru RM.
Din concluziile Expert-Grup rezultă că transformarea RM în „punte” nu poate substitui aderarea la UE, ci, dimpotrivă, poate fi doar o consecinţă fericită a aderării la UE. Cei care vorbesc, în contextul politic actual, despre faptul că RM nu trebuie să aleagă între Vest şi Est comit o diversiune. Ei spun de fapt că RM nu trebuie să aleagă Vestul, ci trebuie să rămână în Est.
Sursa: Ziar.jurnal.md
