Ostaşii români ucişi mişeleşte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost comemoraţi la Bălţi. Un sobor de preoţi de la Mitropolia Basarabiei a oficat o slujbă de pomenire. S-a ţinut un moment de reculegere şi s-au depus flori la troiţa ridică în memoria eroilor români, notează TVR Moldova.
O troiţă din lemn instalată pe 7 mai 1992 pe locul fostului lagăr militar de concentrare sovietic mai aminteşte azi de tragicele evenimente. Locul a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români, maghiari, germani şi ruşi. În timpul Operaţiunii Iaşi – Chişinău, deşi armata română era aliata Uniunii Sovietice, s-au comis multe atrocităţi. Potrivit martorilor, mulţi prizonieri români au fost împuşcaţi fără milă. Alţii au fost duşi în lagărul amenajat la Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut.
„Aici este una din multiplele gropi comune care au fost lăsate de structurile NKVD-iste pe teritoriul oraşului Bălţi. Dacă aş putea spune o cifră mai exactă, este vorba de 66-67 de gropi comune”, a declarat preşedintele Asociaţiei pentru Conservarea Patrimoniului Cultural, Mihail Verhovețchi.
De asemenea, președintele Partidului Unității Naționale, Octavian Țîcu, spune că este inadecvată sărbătorirea victoriei pe 9 mai, în condițiile în care au fost omorâți mii de români.
„Aici doar oficial sunt îngropaţi 3.000 de militari, dar noi nu ştim exact care este cifra lor. Prin urmare, este impropriu ca în data de 9 mai să consemnăm o zi a victoriei în condiţiile în care chiar sub coastele, în mijlocul Bălţiului, noi avem o memorie a unor prizonieri de război care au fost pur şi simpu omorâţi în aceste lagăre”, a spus acesta.
Vera Albu îşi aduce şi acum aminte cu lacrimi în ochi despre lagărul unde a fost prizonier tatăl ei.
„El a fost aici în lagăr şi tare a fost chinuit. Mama o singură dată a venit la dânsul. A vândut pardesiul şi a făcut de mâncare, să-i dea să mănânce şi n-o mai ajuns mâncare la tata. Şi-au bătut joc aici de toate naţionalităţile şi de ruşii lor, şi de ucraineni şi de toţi”, a spus bătrâna.
Conform estimărilor, la Bălţi ar fi fost aproape 50.000 de prizonieri de război. Dintre aceştia, 40.000 erau români, 5.000 germani, 2.000 maghiari, iar restul cehi, slovaci sau croaţi. Regimul de detenţie era unul extrem de sever şi crud, fără hrană şi medicamente. Mulţi dintre prizonieri au murit în chinuri şi au fost îngropaţi în gropi comune, fără slujbă sau cruce creştinească.
