Republica Moldova trece printr-o criză politică ce durează de mai bine de doi ani, însă mulți speră ca aceasta să se încheie odată cu alegerea președintelui țării, programată să aibă loc pe data de 18 noiembrie 2011. Deși viitorul basarabenilor se află în mâinile politicienilor de la Chișinău, acest lucru nu înseamnă că cetățenii nu se implică în viața socială și politică. După înfrângerea comuniștilor la alegerile parlamentare din 2009, implicarea tinerilor este tot mai frecventă în Republica Moldova, atât în ceea ce privește conștientizarea importanței participării lor la deciziile care se iau pe plan politic, cât și informarea societății referitor la aspecte ce țin de integrare europeană. Pentru a afla mai multe despre ceea ce se întâmplă în prezent în stânga Prutului, am discutat cu Tudor Cojocariu, coordonator de proiecte al Asociației pentru Integrare Europeană, fost consultant în Comisia parlamentară pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media din Republica Moldova. Tudor poate fi considerat unul dintre reprezentanții tinerei generații de basarabeni care se implică activ și cu succes în acțiuni ce vizează dezvoltarea capacității cetățeanului de a înțelege corect angajamentele și efectele integrării europene a Republicii Moldova.
Reporter: Tudor, cum ai descrie situația actuală din Republica Moldova?
Tudor Cojocariu: Mi se pare că, în general, situația este stabilă, în sensul că drumul este cel bun, chiar dacă fenomenele pe care le observăm în prezent sunt unele care pot fi calificate drept intrigi mărunte și lupte pentru putere și tot ce înseamnă resurse în Republica Moldova. Drumul este cel bun, mai ales că și în opinia societății integrarea europeană este un deziderat suprem, nu există alte obiective majore care să reunească cetățenii statului mai mult decât o face dorința de a adera la Uniunea Europeană. Mai rămâne, practic, „fericirea absolută” ca oamenii să își dorească și aderarea la NATO, ceea ce este mult mai greu, dar și explicabil, într-o oarecare măsură. Ceea ce observăm este faptul că toate partidele din Republica Moldova, cu excepția unora marginale, care sunt, în general șovine și rusești, au adoptat un discurs pro-european. Ținând cont de cele menționate, pot spune că direcția este una bună. În același timp, pe plan demografic, observăm că oamenii cu studiile cele mai bune și aflați la o vârstă productivă sunt plecați în străinătate, aduc bani în țară, prin diverse metode, legale și ilegale, deschid afaceri, susținând în acest mod economia Republicii Moldova. Aceștia nu dispar nicăieri și nu mai trebuie să considerăm că dacă un ceatățean pleacă din țară înseamnă că el a dispărut pentru totdeauna din viața comunității de unde a plecat.
Ar mai fi de menționat tinerii, deschiderea pe care aceștia o au și experiența pe care o capătă fie prin programe de dezvoltare profesională, internship-uri la anumite corporații și instituții străine. Internetul, mass-media, accesul la informație reprezintă, de asemenea, o chestie care stimulează cel mai mult dezvoltarea tinerei generații. Toate acestea ne fac să vedem situația un pic altfel și cred că vom continua să facem lucrurile altfel decât într-un mod comunist, cum eram obișnuiți.
R: Ținând cont de faptul că evenimentele din Republica Moldova se văd diferit la București și Chișinău, cred că ești mai în măsură decât mulți alții de aici să ne vorbești despre schimbările care au avut loc în ultimii doi ani în stânga Prutului. Simte omul de rând că trăiește mai bine, că drumul ales este unul corect?
T.C.:Noi am moștenit sistemul acela sovietic, în care totul se concentrează în capitala țării, așa cum se întâmplă, de altfel, și în România. Din fericire, în România, s-a trecut deja la descentralizare, la consolidarea administrațiilor publice locale. Același lucru trebuie să se întâmple și în Republica Moldova. Anumite partide susțin această inițiativă, iar altele se abțin, deoarece, așa cum am mai spus, aproape toate partidele au adoptat un discurs european, inclusiv comuniștii, care, în aceste condiții, nu pot să se împotrivească descentralizării.
Prin urmare, având această zestre comunistă, vorbim despre două lumi paralele: cea de la oraș, unde includem în principal Chișinăul, și cea de la țară. Există, totuși, orașe, cum ar fi Cahul și Cantemir, ai căror locuitori beneficiază de pe urma extinderii corporațiilor, a agenților economici prestatori de servicii pentru cetățenii de rând. Drept urmare, singura diferență între Chișinău și aceste orașe o reprezintă dimensiunile, lipsa instituțiilor centrale, care sunt în Capitală, și infrastructura, iarăși o problemă pentru toată Republica Moldova. Din fericire, în Chișinău, datorită primarului se mai fac unele lucruri bune. În țară, de asemenea, se fac unele demersuri, cum ar fi lărgirea drumurilor, un obiectiv al Ministerului Transporturilor, însă, din păcate, toate lucrurile se mișcă foarte greu, deoarece este vorba despre un proces birocratic. Bineînțeles, există localități care sunt rupte de civilizație, singura lor grijă fiind cum să supraviețuiască și să-și distribuie resursele primite de la cei plecați la muncă în afara țării. Din păcate, încrederea în instituțiile statului și în politicieni este foarte mică. Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Externe, de exemplu, condus de Iurie Leancă, a știut foarte bine cum să-și gestioneze imaginea, funcționând, în același timp, ca un fel de departament de PR al Guvernului, încercând să convingă cetățenii că situația din țară s-a îmbunătățit, hrănindu-i astfel cu speranțe.
R: Luând în considerare faptul că Republica Moldova mai are multe etape de parcurs pentru o apropiere mai mare de Uniunea Europeană, cum vezi viitorul țării tale peste 10 ani?
T.C.: Având în vedere că în urmă cu un an Ministerul Afacerilor Externe a spus că în noiembrie 2011 ar trebui să avem deja un regim liberalizat de vize, cred că cei zece ani ar trebui transformați, de fapt, în minim 15 până la aderare. În același timp, trebuie să recunoaștem că toate acestea se întâmplă și din cauza faptului că, din 2009, în Republica Moldova nu există stabilitate politică. Însă, așa cum spunea și profesorul Dan Dungaciu, Voronin (Vladimir Voronin, fost președinte al RM) oferă stabilitate, dar o stabilitate de cimitir. Ei bine, noi am avut o stabilitate de cimitir. Din 2009, însă, avem instabilitate politică, dar, de data aceasta, este vorba de una pozitivă. Bineînțeles, nu atât de pozitivă încât să atragă încrederea partenerilor europeni, care, se pare că după aprobarea aderării Croației la UE, nu cred că vor accepta prea curând aderarea unei noi țări. Să zicem că Serbia va primi statutul de stat candidat până în primăvară, dar aderarea propriu-zisă nu cred că se va întâmpla foarte curând. Să sperăm, deci, că Republica Moldova va fi următoarea după Serbia. Sigur că totul depinde de ce se întâmplă pe plan politic, dar, observând evoluțiile recente, inclusiv plecarea celor trei din Partidul Comuniștilor (Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc), pot spune că direcția este una bună, încet, încet, PCRM se sfărâmă și toată lumea își dă seama că drumul, obiectivul nostru este Uniunea Europeană. Suntem pe cale de a demonstra partenerilor europeni că populația Republicii Moldova chiar își dorește acest lucru.
R: Am observat în ultimul timp că tot mai mulți tineri se implică în viața politică din Republica Moldova, se întâmplă același lucru și în ceea ce privește promovarea, tot de către tineri, a proiectelor europene?
T.C.:La noi, ca și în oricare alt stat din estul Europei cu aspirații europene sau deja membru al UE, este o modă ca în orice program sau obiectiv pe care vrei să-l faci public, să incluzi chestiuni referitoare la democratizare sau europenizare. Unii fac acest lucru cu bună credință, alții doar pentru că dă bine. Cert este că tinerii își propun acest obiectiv și cred mai mult decât cei în vârstă în aderarea europeană și în oportunitățile pe care aceasta le oferă. În același timp, proiecte de succes există destul de puține. Pot să menționez aici proiectul Pro-Europa, lansat în urmă cu câțiva ani la Cahul și extins ulterior în Chișinău și Bălți, care desfășoară acțiuni de analiză și informare, este un fel de Think tank. Există, bineînțeles, și altele, care se ocupă cu proiecte legate de apărarea drepturilor omului, participarea civică, dezvoltarea personală.
R: Știu că ai organizat, în calitate de coordonator de proiecte al Asociației pentru Integrare Europeană, o serie de activități în cadrul programului “Uniunea Europeană vine la tine acasă!”, ce ne poți spune despre acest program?
T.C.: Am început cu o lansare reușită a programului la Chișinău, cu funcționari din Primărie în calitate de beneficiari ai proiectului, propunându-ne să îmbunătățim capacităţile funcţionarilor din cadrul administraţiei publice locale de concepere şi scriere de proiecte europene. Toamna aceasta am făcut un prim training de scriere de proiecte cu un grup restrâns de funcționari din Primăria Municipiului Chișinău, o parte din Cabinetul primarului și o alta din direcțiile de profil, responsabili cu elaborarea programelor pentru atragerea fondurilor. Pe 16 și 17 noiembrie, urmează să organizăm a doua serie de traininguri, unde vom trece la simulări de scrieri de proiecte concrete pentru anumite necesități. În prima fază, doar am identificat nevoile comunității, cum ar fi amenajarea spațiilor verzi, a albiei râurilor, izolarea termică a blocurilor, construcția mansardelor, atragerea fondurilor pentru drumuri, parteneriatele cu ONG-uri.
Vom aduce la Chișinău consultanți de la Asociația Municipiilor din România și vom încerca să facem în așa fel încât funcționarii implicați în program să capete încredere în capacitățile lor și să-și dea seama că scrierea proiectelor nu este atât de complicată precum pare și că există niște pași tehnici pe care dacă îi parcurgi și ești responsabil, nu ai cum să dai greș. De asemenea, urmează ca, la sfârșitul acestei luni, să avem un nou modul, pentru jurnaliști, cu aceleași obiective, însă, cu un alt grup țintă și cu alți experți. Este vorba de doi experți de la Televiziunea Română, cu experiență încă din anii ’90 în tot ce înseamnă afaceri externe în Vest, instituții, proces decizional, activitatea jurnaliștilor care transmit de la Bruxelles și modul în care aceștia atrag atenția publicului prin materialele jurnalistice pe care le realizează. Mai avem printre obiective traininguri pe leadership, ideologie politică și dezvoltare personală a tineretului din cadrul partidelor politice din Republica Moldova. Bineînțeles că ne așteptăm ca Partidul Comuniștilor să refuze să participe la acest program, deoarece este vorba despre transferarea experienței României în Republica Moldova. La ora actuală, avem acordul de principiu al organizațiilor de tineret ale partidelor din Alianța pentru Integrare Europeană (PD, PL și PLDM) și ar fi un lucru bun dacă am avea un grup de beneficiari ai proiectului care să conțină membri din toate cele trei partide ale AIE, indiferent dacă aceasta va continua să existe sau nu. Obiectivul nostru este ca beneficiarii proiectului să înțeleagă ce înseamnă UE, prin informații și experiență benefică și argumentată.
R: Se observă unele rezultate ale acțiunilor deja derulate, la care au participat funcționari din cadrul Primăriei Municipiului Chișinău?
T.C.: Sigur că există rezultate și acestea au putut fi observate imediat după încheierea primei etape a programului. Beneficiind de materiale despre oportunități de finanțare, sinteze și rezumate a tot ce înseamnă mecanism de finanțare și dezvoltare a unor proiecte, participanții la activități au putut simula conceperea unor proiecte în echipă, au învățat să vorbească limbajul finanțatorului, ceea ce este foarte important atunci când vorbim de funcționari din UE, care percep în mod diferit Republica Moldova și care nu înțeleg nevoile locale. În ceea ce privește activitățile programului care îi vizează pe jurnaliști, noi mizăm pe faptul că, atunci când vor folosi anumite concepte sau se vor referi la unele acțiuni ale actorilor politici din UE, participanții la programul nostru vor ști ce semnifică acestea, dincolo de declarații, de culise sau speculații observate la colegi de la alte instituții de presă. Ne propunem ca jurnaliștii respectivi să știe să mânuiască corect concepte, terminologii europene, să știe care este locul Republicii Moldova în toată această schemă, să cunoască informații exacte despre Parteneriatul Estic, pașii care trebuie făcuți până la aderare și să discearnă propaganda politică de chestiunile tehnice și pragmatice.
R: Există tineri care vor să se implice în astfel de proiecte?
T.C.: Bineînțeles că sunt și tineri care doresc să se implice. De exemplu, în cadrul activităților destinate funcționarilor din Primărie, am colaborat cu mulți tineri, o parte dintre aceștia fiind consilieri ai primarului Dorin Chirtoacă și persoane cu experiență în tot ce înseamnă ONG-uri. Pentru trainingul care vizează jurnaliștii, de asemenea, am apelat la o studentă la jurnalism, care face voluntariat pentru unul dintre portalurile civice din Republica Moldova (www.civic.md). Ea mă ajută la identificarea beneficiarilor și tot ce ține de buna desfășurare a unor astfel de acțiuni.
R: V-ați gândit să derulați astfel de proiecte și în alte orașe din Republica Moldova, nu doar în Chișinău?
T.C.: Având în vedere cheltuielile de logistică, întreținerea unui sediu, am decis ca, cel puțin pentru o perioadă, până ne extindem echipa, să activăm cu sediul în Chișinău și să avem activități, dacă va mai fi cazul, cum s-a întâmplat la Băți și Cahul, în parteneriat cu alte ONG-uri locale.
R: Ce planuri de viitor mai are Asociația pentru Integrare Europeană, după programul “UE vine la tine acasă!”?
T.C.: Pentru noi, ar fi suficient ca, pe parcursul unui an, să ne îndeplinim obiectivele din cadrul programului în curs de desfășurare. Obiectivele sunt multe, însă totul depinde de sprijin, de finanțare, de deschiderea din partea instituțiilor din Republica Moldova. Programul acesta va putea fi continuat atâta timp cât va fi nevoie.
Interviu realizat de Sergiu Dan
Sursa: Dincolo de Tisa
Foto: ARENA.MD
