Slatina este un orăşel românesc situat pe malul drept al Tisei, la 160 km de centrul regional Ujgorod, la 27 km de centrul raional Teaciv şi la doar 1 km de centrul municipiului Sighetu Marmaţiei. Prima menţiune documentară sub denumirea actuală este în 1359, cu toate că locul de dobândire a sării, descris de unele cronici poloneze, este amintit încă la 1237. Pe teritoriul Slatinei s-au găsit o mulţime de urme ale aşezărilor oamenilor din diferite perioade istorice, cea mai importantă fiind din Hallstatt şi La Tene, adică locul numit aici de către localnici „Între Cetăţi”. Aici a existat o puternică aşezare dacică, cu începere, circa, din sec 9 î. de Cr., continuând până în sec 4 d. Cr.
Principala bogăţie a Slatinei, sarea, a atras pe aceste locuri o mulţime de etnii, dar populaţia de bază au format-o şi o formează etnicii români, de fapt continuatorii simbiozei daco-romane… Aici, din vremuri greu de anticipat istoric, au existat diferite săpături, atât la suprafaţă, cât şi în subteran, care vizau sarea de bucătărie, foarte scumpă în Evul Mediu, mai ales în perioada Regatului Maghiar, până la 1526. Erau cunoscute aşa-numitele „Gropi ale Dracului”, la care munceau, de obicei, ocnaşi aduşi din diferite părţi ale regatului, din perioada în care principatul transilvan a fost vasală Turciei Otomane.
În prezent, salina de la Slatina nu mai dobândeşte sare de bucătărie, iar cei 130 de mineri se ocupă doar cu reparaţii şi sunt în aşteptarea altor timpuri. Sunt 8 gatere care pregătesc cheresteaua pentru întrebuinţare locală şi pentru export. Lucrează la ele circa 100 de persoane… A reapărut o minifabrică de panificaţie, la care se preconizează să lucreze nu mai mult de 10 persoane. Multe persoane lucrează la cele 5 PECO-uri şi la o staţie de alimentare a populaţiei cu gaz metan. A înflorit mult, însă, domeniul turistic: 39 de firme oficiale, care primesc sezonieri turişti şi suferinzi de boli alergice, la care se cazează zeci de mii de oameni în decurs de 3-4 luni calendaristice.
Dintre instituţiile cele mai importante pot fi numite mai multe şcoli, grădiniţe de copii şi anume: Şcolile medii cu predare în limbile română, rusă, ucraineană, maghiară. Sunt deschise şi clase româneşti de liceu, în incinta Şcolii Nr. 2. Există o mare şcoală-internat pentru copii cu deficienţe. La şcoli lucrează circa 250 de cadre didactice, educatoare şi oameni de serviciu. Slatina dispune de 3 grădiniţe de copii la care se educă sute de copilaşi în trei limbi: ucraineană, română şi maghiară… Aici lucrează circa 50 de educatoare.
Localitatea dispune de 2 biserici ortoxe române, 2 biserici greco-catolice, dintre care 1 română şi 1 ucrainenă, 1 biserică romano-catolică frecventată mai ales de maghiari, 1 biserică baptistă frecventată în special de români… Există câteva case de rugăciune pentru Martorii lui Iehova, reformaţi etc. Majoritatea românilor sunt ortodocşi, ungurii romano- catolici şi reformaţi, ucrainenii sunt divizaţi în greco- catolici şi ortodocşi care nu dispun de o biserică aparte, frecventând biserica românească, de aceea o parte din slujbele religioase sunt bilingve, deranjând enoriașii de etnie română… Mulţi români şi ucraineni au devenit între timp Martori a lui Iehova, care a devenit un proces greu de prevenit…
Viaţa culturală este alcătuită mai ales din entuziaştii de la două asociaţii social-culturale, adică „Nadia – Speranţa” şi „Florile Tisei”, care participă şi pregătesc copii pentru diferite activităţi culturale, mai ales dintre etnicii români. Există şi o şcoală de muzică, cândva foarte prestigioasă, cunoscută actualmente mai ales datorită corului „Bel canto”, aici învaţă muzică copii de diferite naţionalităţi.
Anual, la Slatina au loc manifestări culturale dedicate marelui poet român Mihai Eminescu, poetului maghiar Şandor Petofi, poetului ucrainean Taras Şevcenko, de zilele naţionale ale Ucrainei, României şi Ungariei, dedicate marilor sărbători religioase… Prin rotaţie, odată la 6 ani, slătinenii-români paticipă foarte activ la Fesivalul etno-folcloric regional al românilor. Cu părere de rău, din câteva case de cultură de odinioară, practic, nu mai există niciuna.
Asistenţa socială, la Slatina, este într-o stare ce lasă de dorit, pensiile sunt mici, foile de odihnă gratuite sunt aproape inexistente, ajutoarele la fel. Numărul de pensionari trece de 3.000 şi tendinţa de creştere este galopantă. Numărul şomerilor la Slatina este imposibil de aflat, căci aproape nimeni dintre cei ce nu lucrează, mai ales dintre români, nu se înscriu la instituţia pentru ocuparea forţei de muncă, socotind că nu are rost să se milogească… Oricum, numărul este de ordinul miilor, mai ales în rândul femeilor.
După anul 1991, Slatina a început să colaboreze cu mai multe localităţi din afara graniţelor, unele de ordin turistic, urmând şi înfrăţiri directe. De obicei, societăţile româneşti şi cele maghiare, prin primăria Slatina, se străduie să aibă localităţi cu care să se înfrăţească. De aceea, prima localitate cu care s-a înfrăţit Slatina a fost Municipiul Slatina – Olt, înfrăţire realizată în anii ´90, urmând oraşele din Ungaria Topolţ şi Hodmezovasahely, tot în anii ´90. Recent, au apărut proiecte comune între Slatina, Sighetu Marmaţiei, Săpânţa, Botiza, Negreşti Oaş şi Satu Mare.
Autor: Pr. Ion Huzău, Buletinul Românilor din Ucraina
Sursa: Dincolo de Tisa
