Poetul, prozatorul şi dramaturgul Andrei Strâmbeanu, laureat al Premiului Naţional al R. Moldova şi al Premiului „I. L. Caragiale” pentru dramaturgie al Academiei Române, deţinător al Ordinului Republicii, s-a stins din viaţă.
S-a născut la 25 august 1935 în satul Fântâna Albă, judeţul Bălţi, astăzi raionul Edineţ. În 1959, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” (astăzi Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”) din Chişinău.
În 1963, a debutat cu volumul de versuri „Fântâna albă”, urmat de cărţile: „Aruncă-mă în cer” (povestiri pentru copii, 1965), „Mireasa” (povestiri, 1967), „Oltea: Mama lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dramă în două acte” (2004), „Contrapunct” (antologie, 2004), „Floare-de-cais sau Mielul netăiat” (2011), „Vin, femei şi… tot ce vrei” (piese de teatru, 2013), „Poezii cu gust de pelin” (2015) ş.a.
În 1998-2001, a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Andrei Strâmbeanu a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1997), cu „Ordinul Republicii” (2011), Premiul Naţional al R. Moldova (2012) şi cu Premiul „I. L. Caragiale” pentru dramaturgie al Academiei Române (2008). În anii 1979, 1981, 2001, 2002 şi 2004 a devenit laureat al Concursului Naţional de Dramaturgie.
Piesele sale au fost montate în teatre din R. Moldova şi Germania. Creaţia sa a fost tradusă în mai multe limbi străine. Ca autor de versuri, a colaborat cu compozitorii Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Eugen Doga, Valentin Dânga ş.a. Este inclus în diverse dicţionare şi enciclopedii din Republica Moldova şi România.
