După aproape trei decenii de la trecerea în nefiinţă a poetului Ion Vatamanu, în satul Costiceni, regiunea Cernăuţi, mama lui, în vârstă de 101 de ani, îşi alină bătrâneţea. Mama regretatului poet a avut o viaţă tumultoasă, însă a ştiut să o traiască cu demnitate. Foarte lucidă, Maria Vatamanu continuă să-i ducă dorul fiului.
TVR Moldova a realizat un reportaj la casa părinteasca din Cernăuți a familiei Vatamanu.
Cu ochii plini de dor şi cu multe vorbe de duh. Într-o asemenea stare sufletească am găsit-o pe mătuşa Mărioara Vatamanu, mama regretatului poet Ion Vatamanu. La cei 101 ani ai săi, povesteşte despre vremurile apuse de odinioară cu o demnitate şi înţelepciune aparte.
„Eu tare am muncit. Nu zic că am fost aşa „cicika”. Am învăţat de toate, şi a cosi, şi a secera, şi a ara, pe toate le ştiu. Acum tineretul e altfel, e mai civilizat”, și-a început povestea mătușa.
A fost martor la cele mai sumbre file din istoria poporului român: război, foamete, colectivizari şi deportări. În pofida greutăţilor, mătuşa Mărioara spune oftând că „aşa au fost timpurile”.
„Aşa-i timpul…Noi trebuie să ne mulţumim că la noi aici e pace, nu sunt ape, cutremure, vânturi, nu ştiu cine e bun pe pământul acesta, dar e bine de trăit”, a mai adăugat bătrânica.
Cu vocea tremurândă, mama cunoscutului poet Ion Vatamanu, şi astăzi, frunzăreşte ore în şir cărţile fiului său. Pentru a-şi mai alina dorul, Maria Vatamanu spune că doreşte să transforme casa într-un muzeu, într-un altar al operelor lui Ion Vatamanu.
„Eu vreau să fac într-o cameră un muzeu cu cărţile lui. Dacă mor, va rămane casa lui Ion Vatamanu. Vreau să rămână amintire, cât şi-ar mai aduce aminte cineva. O să treacă şi asta şi o să se uite. Totul se uită…”, a spus femeia.
Răscolind trecutul, mătuşa Mărioara spune că după moartea fiului, şi-a lăsat poarta larg deschisă şi parcă îl mai aşteaptă şi azi să-i treaca pragul.
„El, Dumnezeu să-l ierte, odată mi-a spus: Dacă voi ieşi la pensie, nicio zi nu stau în Chişinău. Vin aici, să te ajut şi să scriu o carte”, își amintește mătușa Mărioara.
Maria Vatamanu mărturiseşte că rudele, aflate la o depărtare de 300 de kilometri, au încercat s-o convingă să se mute cu ele în Chişinău, dar a refuzat. Spune că se descurcă singură chiar şi la o vârstă atât de înaintată, iar pereţii casei poartă cu sfinţenie memoria fiului său.
„Dumnezeu îmi mai trece pragul! Am aici nişte babe, acolo o băbuţă de 80 de ani, dincolo alta şi mai vin la mine. Fetele mele de la Chişinău vor tare să mă ia acolo, eu nu mă duc. Am spus că am umblat aici 101 ani şi acolo să-mi duc oasele acolo? Nu! Aici”, spune dârză bunicuța.
Maria Vatamanu este apreciată de localnici care, deseori, îi mai sar în ajutor aşa cum pot, – fie că-i aduc apă de la fântănă, fie că mai schimbă câte o vorbă bună. Este cea mai longevivă femeie din satul Costiceni.
„Ea a fost o foarte bună femeie. A avut un magazin şi cineva mergea la ea şi nu avea bani, îi dădea pe datorie. Era foarte bună”, spune un locuitor al satului Costiceni, Grigore Vatamanu.
După un secol de viaţă, Maria Vatamanu îndeamnă tânăra generaţie să pună accent pe lucruri cu adevărat importante.
„Şi apoi, băieţi, tare e frumoasă viaţa tânără, dar să ştii a o trăi. Dacă nu ştii şi o pierzi, păcat. Şi una, nu trebuie bani mulţi, nu trebuie lăcomie, mândrie, trebuie să o trăieşti frumos în familie”, a concluzionat femeia.
Maria Vatamanu s-a născut în 1920 în familia lui Leontie şi Anei Nicorici în satul Costiceni, judeţul Hotin. Pe întâi mai 1937 l-au adus pe lume pe cel care a luptat pentru renaşterea limbii române şi pentru revenirea la alfabetul latin în spaţiul basarabean, Ion Vatamanu.