Dialog deschis cu Iurie Roşca
InfoPrut: Dumneavoastră aţi chemat societatea civilă şi partidele extraparlamentare să protesteze în următoarele trei luni. Care este mesajul pe care doriţi să îl transmiteţi prin demararea acestor proteste? Credeţi că vi se vor alătura forţe politice?
Iurie Roşca: Fac precizarea că îndemnul meu a fost nu doar către partidele extraparlamentare, ci către toate partidele care nu intră în arcul guvernamental. Situaţia este extrem de simplă: în Rep. Moldova s-a produs o succesiune la guvernare în condiţiile în care s-a produs, succesiune care a produs mare exaltare în România. Sub aspect strict constituţional şi juridic, s-a produs uzurparea puterii în stat, descrisă în articolul 2 din Constituţie şi în articolul 339 al Codului Penal, care spune că preluarea şi menţinerea ilegală a puterii de stat constituie o crimă. De la 10 până la 25 de ani de puşcărie. Nu cred că mai mult de trei-patru persoane din România s-ar interesa de proceduri, lumea judecă emoţional, nu se gândeşte dacă sunt respectate procedurile, ci dacă ,,îmi place sau nu îmi place”, ca la fotbal sau ca la teatru. Ce mă interesează pe mine este să pun umărul la debarcarea acestor criminali şi să contribui la readucerea Rep. Moldova în câmpul constituţional, să contribui la buna funcţionare a instituţiilor democratice. Pe mine mă interesează prea puţin ce zice Bucureştiul, prea puţin ce gândeşte administraţia Statelor Unite sau Kremlinul, eu sunt la mine acasă. Nu suntem o republică bananieră, nu suntem teritoriul României sau teritoriul Rusiei, suntem un stat independent, eu fiind român. Asta e prima remarcă. Pe mine nu mă interesează criticile sau aplauzele cuiva, eu am suficientă experienţă ca să pot citi Constituţia şi să ştiu cum trebuie să funcţioneze un stat de drept, Rep. Moldova. De-aia eu mă voi opune şi ca mine vor fi mulţi. Finalul este unul singur: fie ,,revoluţie de catifea”, fie confruntări violente. Dar, oricum, e finalul acestei guvernări.
I.P.: Ce anume vă determină să consideraţi că Alianţa pentru Integrare Europeană se face vinovată de uzurparea puterii în stat?
I.R.: Constituţia Rep. Moldova spune că şeful statului se alege la două luni de la formarea Parlamentului, de la validarea mandatelor. Dacă nu, Parlamentul trebuie dizolvat după a doua tentativă. Una la mână. Doi: această alianţă, întâi din patru partide, apoi din trei, nu a acumulat nici în 2009, nici în 2010 minimum de 60 de mandate. Dar au încercat să exercite şi continuă să încerce să exercite puterea cu 50 plus 1, nedorind să înţeleagă că o democraţie înseamnă să cauţi compromis cu opoziţia, chiar dacă este comunistă. Atâta timp cât acest partid funcţionează legal, atunci trebuie să găseşti soluţii legale pentru a depăşi criza. Motivul este foarte simplu: avem doi criminali mai importanţi şi unul care derivă din ei, premierul Vlad Filat, un bandit pe nume Plahotniuc, care la dumneavoastră mai are numele de Ulinici, cu cetăţenie română, şi care îşi dispută controlul asupra instituţiilor din stat şi asupra business-ului din Rep. Moldova, care au decis – ,,ori eu pe tine, ori tu pe mine mă dobori, să vedem care pe care”, ca în filmele cu cowboy. Mihai Ghimpu este element decorativ între ei. Ei încearcă să subordoneze şi să mototolească Constituţia înţelegerilor lor de cartel. ,,A, câţi suntem? 59. Prin urmare, vrem să-l punem pe Marian Lupu preşedinte, dar cum să facem fără comunişti? Păi, nu avem cum. Bun, bun, bun, păi facem referendum pentru alegerea şefului statului prin vot direct,” fac ei în 2010. Îl pierd. ,,Dar poate să facem aşa, să ducem în Parlament cu 50 plus 1, în Constituţie, unde să se scrie că preşedintele se alege aşa cum vrem noi”. ,,Dar n-aveţi voie cu 50 plus 1”. ,,Da, dar dorim foarte mult”. O dată i-a oprit Comisia de la Veneţia pe cei patru nesăbuiţi, a doua oară i-a oprit poporul, că nu a aprobat această treabă cu revizuirea Constituţiei, au revenit din nou la guvernare după dizolvarea forţată a Parlamentului, după un an de experimente. Acum zic ,,gata, domnule, nu mai vrem republică semiprezidenţială, ca în România, de exemplu, după modelul franţuzesc, dar vrem republică clasică parlamentară”. ,,Ok, dar nu mai aveţi voie”. De ce? Pentru că Parlamentul trebuie dizolvat, a trecut deja un an de zile. Partea proastă pentru noi, pentru Rep. Moldova, este că pentru prima dată în istoria statului nostru, Curtea Constituţională a devenit o structură subordonată majorităţii parlamentare. S-au dat bani grei pentru a mitui judecătorii Curţii, a fost debarcat fostul preşedinte al Curţii, a fost instalat un lacheu al unui criminal, care se numeşte Vladimir Plahotniuc şi atunci, în Rep. Moldova nu mai ai unde să îţi dispuţi dreptatea. Deci, dacă o competiţie electorală şi un referendum, orice situaţie conflictuală, le rezolvă Comisia Electorală Centrală, iar dacă nu, merge în justiţie, Comisia Electorală Centrală este deja în mâna lor. Justiţia e deja în mâna lor. Şi Curtea Constituţională, cea care până la urmă validează rezultatele alegerilor şi rezultatele referendumului, tot este a lor.
I.P.: Dar Curtea a declarat invalide alegerile din decembrie 2011.
I.R.: Dar ce să facă? Discrepanţa a fost prea mare. În 2010, Curtea Constituţională încă funcţiona ca instituţie democratică într-un stat de drept. Vă amintiţi de ce Alexandru Tănase l-a succedat pe Dumitru Pulbere? Dumitru Pulbere a spus o propoziţie. În opinia lui, Parlamentul urmează să aleagă şeful statului până la 28 decembrie, dacă nu, se consumă anul descris în Constituţie şi preşedintele în exerciţiu trebuie să dizolve Parlamentul. Omul a fost dat afară, în mod declarat şi deschis pentru faptul că a făcut o declaraţie cu caracter politic. Succesorul domniei sale, Alexandru Tănase, face în fiecare zi talk-show-uri politice şi declaraţii politice şi pentru asta nimeni nu îl sancţionează. Eu mă refer strict la hotărârea din 12 ianuarie, ca să nu lungim povestea. Este o hotărâre cu caracter politic, ea nu poate fi contestată nicăieri.
I.P. : De ce dacă au fost invalidate alegerile din 16 decembrie, s-au anulat cele programate pentru mijlocul lunii ianuarie?
I.R. : Ele nu s-au anulat formal, juridic. Curtea a făcut o altă potlogărie. Băietanul ăsta care a ajuns preşedintele Curţii Constituţionale şi acoliţii lui au făcut următoarea chestie: ei puteau să invalideze şi trebuiau să invalideze mandatele care au fost scoase la vedere, dar nu să invalideze însăşi procedura de alegere a şefului statului, să considere acel tur ca fiind nul, nevalabil. Pentru că măcar buletinul lu Godea, care este parte a acestui joc, a fost valabil. Deci, Curtea s-a subordonat majorităţii parlamentare. Pe data de 12 ianuarie s-a putut constata cu ochiul liber. A urmat ziua de 15 ianuarie, precedată de 14 ianuarie, când ziariştii au fost ţinuţi afară două ceasuri şi ceva, când conspiratorii de la guvernare s-au vânzolit să inventeze o soluţie. Au prezentat-o a doua zi: ,,domne’, noi, în trei, ne-am sfătuit să facem referendum în aprilie. Bună treaba. ,,Ce fel de referendum?” ,,Păi, încă nu ştim cum, dar să facem cumva să alegem numai noi şeful statului, cu 50 plus unu.” ,,Dar de ce?” ,,Pentru că noi avem suficiente mandate.”. Nu au mai ţinut cont că nu au trecut doi ani de zile de la referendumul anterior, că nu poţi să introduci aceeaşi întrebare în referendumul naţional, că printr-un referendum constituţional nu poţi modifica Constituţia, pentru că potrivit altui articol, 143 din Constituţie, oricum rezultatele referendumului vin în Parlament şi două treimi, în definitiv, votează sau nu modificarea propusă. Noi am avut în ‘99un referendum care a eşuat la fel, majoritatea s-a pronunţat într-un fel, deputaţii nu au aprobat. Deci, nu se poate merge pe ideea populistă gen Băsescu, ,,domne’, da’ poporul e mai important decât Parlamentul”. Nu e adevărat. Poporul, potrivit articolului 2 din Constituţia Rep. Moldova, îşi exercită suvernanitatea în mod direct sau pe cei pe care îi mandatează, în formele stabilite în Constituţie, aşadar, cei care ajung la guvernare, ţinând cont de faptul că ei au fost validaţi în funcţie şi respectă regulile de joc. Dacă nu, treaba se numeşte uzurparea puterii în stat. Înţelegeţi? Ştiţi care e marea problemă? Cea mai mare problemă în această secundă este tăcerea conspirativă a aşa-numitelor organisme internaţionale, a birocraţiei europene şi a americanilor. De ce această tăcere? Pentru că în mod firesc şi natural, occidentalii au aversiune faţă de comunism şi comunişti. Şi atunci închid ambii ochi asupra tuturor abuzurilor şi încălcărilor, nelegiuirilor din Rep. Moldova, neînţelegând că în felul ăsta toarnă gaz pe foc.
I.P.: Oare nu e doar o stare de expectativă? Pentru că aşa s-a întâmplat şi înainte de aprilie 2009.
I.R.: Nu. Eu vă spun în calitate de persoană care a făcut prima foaie volantă în perioada perestroika, cu prietenii mei, care a avut primul ziar clandestin, care a făcut prima organizaţie clandestină, care a făcut primele mitinguri ilegale, pot să vă spun pe date când se întâmplau toate astea. Din ’86 şi până în prezent, cam la toate evenimentele cât de cât importante, care ţin de libertăţile fundamentale şi de construcţia statului Republica Moldova, eu am participat. Niciodată nu s-a întâmplat să am sentimentul profund al dezgustului faţă de prietenii mei europeni şi americani până acum. Pentru prima dată am simţit până la durere ce înseamnă prioritate geopolitică asupra normelor legale. Eu am avut dezacorduri mari cu ei când au încercat să ne federalizeze în manieră rusească, să legalizeze armata rusă aici, pentru că americanii aveau alte interese, dacă suntem ţară bananieră trebuie să fim bombardaţi, că altfel noi nu înţelegem. Acum, americanii stau în România, ruşii stau la Nistru. Americanii la Prut, ruşii la Nistru. Noi suntem un fel de teritoriu disputat de cele două mari puteri, toate celelalte sunt secundare. Aşa cum Putin a încercat în 2002 să ne impună planul Kozak, sfidând normele constituţionale, tot la fel se joacă cu noi marile puteri occidentale, cărora li-i în cot de ce scrie în Constituţia ţării mele şi ce înseamnă norme democratice, libertate de exprimare şi aşa mai departe. Nimănui nu îi este interesant subiectul ăsta. Pentru că eu, până în 2009, dacă aveam o problemă – să mă închidă pe nedrept, să încerce să îmi interzică partidul, să subordoneze justiţia, să utilizeze securitatea în scopuri politice, ştiam unde să mă plâng. Toate adresele le ştiu şi toate personajele le ştiu, acum n-am unde să mă plâng. Îmi râd în faţă. Din secunda în care am creat Comitetul pentru Apărarea Democraţiei şi a Constituţiei – eu l-am iniţiat public pe 12 ianuarie – şi până în prezent suntem într-un bombardament mediatic total. Iată, acum o oră, s-a discutat la Publika TV despre moralitatea şi legalitatea participării la demonstraţii paşnice cu copii. Era un copil de patru ani care ducea un drapel. Păi, pe mine mă întrebau aşa comuniştii în 2002, făceau emisiuni specializate. Televiziunea publică, la fel. Eu mă simt ca în anul ’88, când am început Mişcarea de Eliberare Naţională, organizată, instituţionalizată. Mai răzbat ici-colo, că mai avem reţelele de socializare, mai răzbate ici-colo câte un reportaj-două.
I. P.: Eu am discutat cu câţiva oameni prezenţi la protestul organizat de dumneavoastră, am rămas cu impresia că aceştia veniseră în Piaţa Marii Adunări Naţionale din cauza nemulţumirilor acumulate faţă de actuala alianţă de guvernare, mai degrabă decât pentru a-şi arăta sprijinul faţă de iniţiativa dumneavoastră.
I. R.: Ştiţi care e cea mai mare problemă a celor aflaţi la guvernare? Ei ar putea să mă compromită pe mine, că nu ar fi prima dată, eu sunt cea mai bestializată persoană din Rep. Moldova, am vechime în sensul ăsta. Dacă cei de la guvernare, care pradă banii publici, care călăresc ţara asta, ar fi îmbunătăţit cât e negru sub unghie situaţia economică şi socială, ar fi putut să uzurpeze de douăzeci de mii de ori puterea şi lumea nu ar fi reacţionat. Lumea moare de foame, lumea fuge din ţara asta. Şi atunci când asupra acestor nedreptăţi economice şi sociale se mai suprapune violarea brutală a tot ce se numeşte stat de drept, atunci lumea se revoltă. Credeţi că oamenii sunt atât de proşti când îi văd pe ăştia cum se umflă de bunăstare şi oamenii suferă? Nu îi văd cum se plimbă prin Chişinău, ca nesăbuiţii, cu trei-patru maşini de bodyguarzi şi sirene, ca papuaşii? Păi, lumea asta cunoaşte, că nu e aşa de mare Rep. Moldova. Sau când, dar nu vreau să dau nume, o să dau când o să fie nevoie, membrii comitetului pe care l-am format ad-hoc, plecau, cutărică, cutărică, cutărică, ca pe vremea sovieticilor, până dimineaţă i-au anihilat, ,,domne’, dar ai să ai probleme, dar ai copii, dar vezi că nevastă-sa lucrează acolo şi acolo, dar îţi trebuie ţie asta, o să ai neplăceri, controale dacă eşti, cumva, director la o întreprindere”, şi aşa mai departe. Deci, au zburat băieţii unul după altul, patru băieţi am pierdut în primele 48 de ore.
I. P.: Imediat după 12 ianuarie?
I. R.: Acum. Sigur că da. Azi mi-a stat unul în fotoliul ăsta, unul dintre membrii Comitetului şi mi-a spus – are cinci copii – domne’, a fost sunat deja de două ori. ,,Domne’, incredibil, o să îi înregistrez la mobil. Mi-au zis, ai grijă, ai cinci copii, trebuie să faci o bucată de pâine, o să ai probleme”. De la Parlament. Păi, dar eu intru şi îi dau cu capul în jos de-acolo, înţelegeţi dumneavoastră? Ştiţi care e marea lor problemă? Au venit printr-o crimă colectivă, făcută cu consimţământul comunităţii internaţionale şi riscă să plece prin violenţă de la guvernare. Nu cred că unul ca Băsescu, de pildă, se interesează de rezultatele anchetei din 7 aprilie. Dar umila dumneavoastră slugă, Iurie Roşca, a făcut nu sute, mii de demonstraţii mai mari şi mai mici şi toate paşnice, timp de 20 de ani. Mari şi mici, pentru că pentru mine era lege ce se scria în Constituţie şi în Convenţia europeană, paşnice, democratice, fără niciun fel de arme. Cum se întâmplă ca în statul de drept Rep. Moldova, de doi ani şi jumătate, iată, degrabă se fac trei, îi avem la guvernare pe cei care au comis dezastrul din 7 aprilie 2009 şi totul este acoperit de o mitologie revoluţionară, în aplauzele comunităţii internaţionale. Responsabil este Papuc, vezi Doamne!, că nu a tras în mulţime. Dar cel care şi-a depus autograful la primărie, domnul Vladimir Filat, nu e responsabil? Natalia Morari este, din câte ştiu, chemată în continuare, la Procuratură, nu şi domnul Filat. Indiferent de finalitatea acestor anchete, oamenii ştiu bine cine a organizat acel dezastru. ”Revoluţionarii” care furau frigidere, covoare, televizoare din Parlament, cei care mi-au furat arhiva mea de 20 de ani, adunată în Parlament, cei care călcau crucea la mine şi PRO TV-ul filma, la mine în birou, şi cartea de rugăciuni, dădeau icoanele de pereţi, ăia au fost revoluţionari? Păi, eu cum să mă simt ca persoană care am pierdut prieteni în acest război politic, asasinaţi, cum să mă simt eu acum? Când eu scriu plângeri la prietenii mei de la Partidul Popular European şi le arăt că guvernarea democratică vrea să mă condamne la 25 de ani de puşcărie, nu exagerez, pentru nişte crime inventate în 2002-2003 de comunişti, când eram în proteste stradale, îmi râd toţi în faţă la Bruxelles, eu ce să fac? Să merg la Bruxelles? Ce să fac acolo? A fost suficient să pun mâna pe receptor, să vorbesc cu premierul Filat şi cu Plahotniuc, să le zic ,,măi, băieţi, încetaţi cu chestia asta, că o să mă revolt”. Bine, eu ştiu să mă apăr, n-am evaziuni fiscale, nu comit crime, nu schimb valută… Ce face un om de rând, ce face un agent economic din Rep. Moldova, ce face un membru al Comitetului meu ad-hoc în faţa acestei maşinării a distrugerii tuturor celor care nu-s de acord cu ei.
I. P.: Care este componenţa acestui Comitet? Câţi membri are în prezent?
I. R. : 9 membri. Ieri (n. r. 22 ianuarie) i-am confirmat în Piaţă.
I.P.: În legătură cu protestele, cum veţi reuşi să mobilizaţi oamenii săptămână de săptămână, până în aprilie?
I. R.: Încet-încet, eu am zis până în aprilie ca să ocup Piaţa Marii Adunări Naţionale. Sper să încheiem această poveste mult mai repede. Dar ştiţi de ce? Pentru că ei vor continua să intimideze oamenii, să întreprindă măsuri de contrapropaganda, de dezinformare a opiniei publice şi de manipulare şi asta va irita şi mai mult societatea. Tot ne gândeam cum să facem să informăm toţi cetăţenii Rep. Moldova. Aflu, sâmbătă, de la sursele mele de la Ministerul de Interne – vă daţi seama că eu am lucrat mulţi ani în Parlament şi un pic şi în Guvern, cam avem peste tot rude, prieteni, şi la SIS, şi la Ministerul de Interne – zic, ,,băi, ăştia sunt nebuni. Ministerul Educaţiei a dat dispoziţii tuturor directorilor de licee, de colegii şi tuturor rectorilor…”. Şi toată sâmbăta, diriginţii din teritoriu, din toate centrele noastre raionale şi din sate sunau părinţii şi ,,domne’, nu cumva copilul tău care are 18 sau 19 ani să meargă la protestele organizate de Roşca”. Păi, dacă cineva nu mai ştia din vreun cătun de protestele mele, de-acum ştie toată lumea.
I.P.: Dar nu este asta o practică veche? În aprilie 2009 nu s-a aplicat aceeaşi strategie?
I.R.: Noi pornim de la premisa că succesiunea la guvernare i-a înlăturat de la putere pe comuniştii răi şi au venit democraţii buni. Înţelegeţi care e diferenţa? Că nu putem merge în parametri intelectuali şi morali ai lui Dumitru Diacov, de pildă, care spune de fiecare dată – ,,dar şi voi aţi abuzat la fel”. ,,Bun, dar eu în 2002-2003 m-am oprit”. Am dat într-o zi un exemplu la Europa Liberă. În 2002, comuniştii au încercat să modifice Constituţia Rep. Moldova, articolul 13. Să nu fie o limbă de stat, să fie două. Ca să modifice Constituţia, lor le-ar fi fost suficient să aibă 68 de mandate, eu am scos oamenii în stradă şi am protestat timp de trei luni de zile. Ei nici măcar nu au supus votului acest proiect de lege. De ce? Pentru a nu se destabiliza situaţia în societate, pentru a nu dinamita Rep. Moldova. Ar fi făcut o chestie sub aspect formal, juridic, perfect legală. Nu au făcut-o. Şi cei care le-au succedat la guvernare vor să toace legea aşa cum vor? Până acum îmi reproşau că sunt partid etnic, de 20 de ani. Acum îmi reproşează că Roşca a adus ruşi la proteste. Păi, nu am înţeles, cum era bine sau rău, ca să ştiu cum să mă orientez. Altă ştire negativă: la miting erau oameni peste 40 de ani. Bun, încă un prejudiciu de imagine. Trebuiau să fie numai copii de 4 ani? ,,Nu, nu, ştirea asta nu e bună, dăm altă ştire”.Vedeţi dumneavoastră, era şi o copilă minoră, de 4 ani, care ducea un drapel. Aha, prin urmare iar o ştire negativă, copilul acela o venit cu taică-său şi purta drapelul. Ce-i cu măgăriile astea? Ai văzut vreo poză la vreo televiziune publică sau privată din Rep. Moldova care să spună ,,s-au adunat 5000 sau 3000, sau 5 oameni acolo, care au avut următoarele revendicări: 1, 2, 3, 4. Fiind întrebaţi cei de la Guvern, au zis că ăştia nu au dreptate”. Mergem mai departe, care e problema? ,,S-au adunat, au dreptate, n-au dreptate, se vor judeca, o să umble în stradă cât or să vrea ei, după aia o să se ducă acasă…”. Care e problema? Nu vedeţi ce s-a întâmplat în România, pentru o declaraţie nesăbuită a lui Băsescu? Cred ăştia cumva că dacă o să îi închidă gura o să oprească chestia asta? Nu au văzut ce se întâmplă în ţările arabe? Rusia nu poate fi oprită, domnule, Rusia nu poate fi oprită în faţa nemulţumirilor sociale care există. Eu eram într-o situaţie dificilă când trebuia să fac peste noapte 30-40 de foi volante, că mai multe nu puteam, tehnic. Aveam o maşină de scris mecanică, care ţinea numai 5 exemplare şi nu aveam suficiente foi indigo, în ’88 şi trebuia tot eu, cu băieţii mei, să le lipesc noaptea. Acum nu e nicio problemă, avem Facebook-ul, pot să spună ei orice la televizor, noi oricum publicăm. Pe mine mă preocupă foarte puţin dacă românii cred că eu sunt agent al ruşilor, iar ruşii cred că eu sunt agent român, foarte puţin mă interesează treaba asta. Vă rog să reţineţi şi să notaţi după dictafon: eu nu mă opresc. Eu, împreună cu prietenii mei, o să îi doborâm pe-ăştia de la guvernare. Aş dori să-i doborâm paşnic, aş dori să-i doborâm paşnic. Şi ce va spune Consiliul Europei, Bucureştiul, Moscova, mă interesează prea puţin. Justiţia şi libertatea trebuie restabilite cu orice preţ. Dumneavoastră ştiţi de ce în Statele Unite, de 200 de ani, guvernele nu pot să ia armele poporului? Pentru că potrivit Constituţiei Statelor Unite, dacă Guvernul uzurpează poporul, poporul are dreptul să dea Guvernul jos pe cale armată. De-aia în Statele Unite nimeni nu te înregistrează cum te cheamă, dar de ce cumperi atâtea cartuşe şi nu mai puţine. E suficient să vii să îţi cumperi pistol sau vrei tu. Deci, atenţie, în Rep. Moldova există suficienţi cetăţeni care au sentimentul demnităţii. Asta contează foarte mult, mai mult decât procedurile, sentimentul profund de injustiţie nemulţumeşte lumea şi nu ţine nimeni piept unei asemenea nemulţumiri.
I.P.: Practic, până la acest moment, oamenii nu au protestat public, în număr aşa mare, împotriva Alianţei. Au existat demonstraţii de stradă ale comuniştilor, cu anumite ocazii, date istorice semnificative, de exemplu, a fost aprilie 2009, iar după, oamenii nu s-au exprimat împotriva coaliţiei care a preluat puterea. Până acum.
I. R. : Comuniştii au încercat, corect sau incorect, putem să judecăm diferit, ba să protesteze de o manieră ireconciliabilă, ba să recurgă din nou la negocieri, ba să protesteze, să îi declare pe ăştia în afara legii, ba să recurgă iar la negocieri, să pretindă reformatarea puterii. Acum, dacă am înţeles corect, să vedem cât o să se ţină promisiunea asta şi poziţia asta, joia trecută, Voronin a declarat în urma plenarei respective, că nu mai negociază sub nicio formă cu cei care au uzurpat puterea în stat. Eu nu pot să vă spun exact cum vor proceda ei.
I.P.: Şi deputatul comunist Mark Tkaciuk a declarat că îndeamnă populaţia la nesupunere civică, lăsând să se înţeleagă că ar organiza proteste, fie s-ar alătura unor partide care ar veni cu astfel de iniţiative. Există posibilitatea să vi se alăture în contextul organizării protestelor de duminică?
I.R.: Eu nu m-am consultat cu Partidul Comuniştilor, ce vor face ei. Dacă vor să ni se alăture, n-au decât. Dacă vor vrea să facem acţiuni împreună, n-au decât. Eu nu am niciun fel de prejudecăţi în ceea ce îi priveşte şi mă doare-n cot de ce va spune opinia publică, ok? Pentru că atunci când eşti într-un război politic cu nişte criminali, te aliezi cu oricine. Contează, încă o dată, ca protestele să fie paşnice, democratice şi legale. Dar asta tot până la un punct.
I.P.: Care este limita?
I.R. : Până la punctul în care cei care se află la guvernare în Rep. Moldova nu vor proceda ca dictatorii din ţările arabe. Pentru că dacă ei nu cedează, lumea continuă să se revolte. Dacă lumea continuă să se revolte, o să fie confruntări, să fie clar.
I.P.: Aşadar, credeţi că ar fi posibilă repetarea scenariului de la 7 aprilie?
I. R.: Nu cred, măcar şi din simplul motiv că revoltele noastre nu sunt inspirate din exterior şi planul nostru nu este să instalăm pe cineva anume la guvernare. Pentru noi este important să creăm condiţii pentru desfăşurarea unor alegeri democratice, asta contează enorm, la ora actuală, în Rep. Moldova, ele nu există. Credeţi-mă, ce spun ştiu foarte bine, eu am participat la elaborarea tuturor legilor care ţin de partidele politice, de sistemul electoral, de justiţie şi aşa mai departe. Deci, pot să vă povestesc trei zile şi trei nopţi numai pe subiectele astea. Şi în momentul în care eu văd că Rep. Moldova, ca ţară monitorizată de Consiliul Europei din 1995, care şi acum are doi inspectori, doi comisari, care tac mâlc… Au fost pe-aici, ,,domne’, care e problema?”, ,,păi, problema e că nu toţi sunt homosexuali”, nu au adoptat ca şi în România prostia, legea antidiscriminare… Pentru mine contează mai mult mântuirea decât aprecierea birocraţilor de la United Nations sau de la Uniunea Europeană, mă interesează prea puţin. Nu aţi văzut cum a intrat Croaţia târâş-grăpiş în Uniunea Europeană? Într-o Uniune Europeană care se dezarticulează, din care vecinii dumneavoastră, ungurii, vor să iasă de-acolo, deja? Au văzut şi nemţii că au făcut o gafă, ei, ăsta e alt subiect. O să îi dăm jos. Cu cât mai porcos se vor purta, cu atât mai repede o să plece. Marea lor problemă e că nici între ei nu este solidaritate. Acum, Filat o să o şteargă primul, o să dea bir cu fugiţii, deja a început să spună. Cum adică, după ce ies cei trei bandiţi la conferinţa de presă din 15 ianuarie, dimineaţa, şi spun, ,,domne’, noi am decis aşa şi aşa”, ok, la 24 de ore, Filat le face, ,,păi, da’ să vedem ce o să fie scris în proiectul respectiv şi ce competenţe se va presupune că va avea viitorul preşedinte, după aia partidul meu va zice că da sau nu”. Păi, nu aţi discutat în prealabil? Iese Mihai Ghimpu şi spune ,,tată, stai aşa, că eu am proiectul meu, al Partidului Liberal”. Înseamnă că fiecare gândeşte în felul său acest proiect. Concluzia: pe ei nu îi interesează finalitatea procesului, pe ei îi interesează însuşi procesul, că fiecare 24 de ore le aduc bani în buzunarul lor: vama, schemele frauduloase de importuri, gaura neagră din Transnistria, schemele cu energitica, cu piaţa produselor petroliere, totul aduce supraprofit. De aceea ei nu se tem de alegeri anticipate, de aceea ei cred că vor obţine rezultate similare cu cele pe care le-au obţinut. Rep. Moldova este cea mai săracă ţară din Europa, Rep. Moldova este o zonă rurală. Spune-mi, te rog, cum să câştig eu un mandat în Parlament când merg în sat, am 100 de babe şi trei copii în satul respectiv şi mă întreabă toţi, ca în Africa, întind mâna şi spun: ,,Domnule Roşca, aţi adus ceva?”, ,,Nu”, ,,Ne pare rău, dacă nu ne-aţi aduc ceva, nu o să votăm cu dumneavoastră. Daţi-ne măcar o sticlă de ulei”. Ce fel de sufragiu universal, liber şi democratic să ai în Rep. Moldova? Cu o populaţie muribundă de foame, la ţară? Ce fel de libertate politică în Rep. Moldova, când toţi tinerii… Noi am făcut sondaje ad-hoc în ultimele sondaje în ultimele campanii electorale. Radu Buşilă a inventat treaba asta: în orice auditoriu de tineri, spunea, după discursuri, ,,vă rog frumos acum să ridice mâna cine ar dori după absolvirea instituţiei de învăţământ să plece din Rep. Moldova”. Între 100 de procente şi cel puţin 98 la sută doresc să plece din Rep. Moldova. Cum să obţii schimbarea la guvernare cu ăştia care au distrus legislaţia şi care controlează televiziuni din Rep. Moldova şi toate felurile de capital? Ce, oare nu se ştie că într-o democraţie în tranziţie, dictaturile se ţin pe controlul asupra a trei resurse: administrative, mediatice şi financiare? Eu am inventat această situaţie? O să zboare în aer toată birocraţia europeană. Eu mă pun pe capul lor. Ruşii sunt în expectativă, bucuroşi că suntem într-o instabilitate continuă, ruşii n-au probleme cu Rep. Moldova pentru că în orice condiţii noi trebuie să luăm de la ei gaz. Asta e arma. Şi în orice condiţii Moldova are nevoie de piaţa de desfacere rusească, nu viceversa. Prin urmare, ruşii şi-au rezolvat problema în Transnistria, şi-au consolidat prezenţa militară, au un regim pe care îl controlează şi ,,voi puteţi să vă bateţi cap în cap cât vreţi voi”, nu îi interesează treaba asta. În timp ce acolo, un preşedinte separatist, mai tânăr decât Smirnov, vine şi face nişte paşi pozitivi, cu ghilimele sau fără, spre Chişinău, Chişinăul nici nu reacţionează. N-are timp de interesele naţionale. ,,Tată, eşti în formatul 5+2. hai să ne aşezăm la masă, cu preşedintele, cu premierul, tată, aici e vama, aici e libera circulaţie, aici e combaterea criminalităţii. hai să vedem, sunt multe lucruri de rezolvat”. Nu are cine să-i răspundă, pur şi simplu.
(va urma)
