Jocul dublu al autorităților de la Chișinău a determinat SUA să considere Republica Moldova strategic irelevantă, iar România, care a susținut necondiționat Republica Moldova, trebuie să regândească relația cu aceasta. Opinia îi aparține analistului Dan Dungaciu, care a formulat câteva concluzii pe marginea unui discurs al Adjunctului Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, susţinut la Atlantic Council pe 18 octombrie şi intitulat „Championing the Frontlines of Freedom: Erasing the «Grey Zone»”.
„Fără să facă evident o aluzie la aşa ceva, discursul oficialului american traduce perfect valenţele şi consecinţele strategice ale trecerii recente a Chişinăului la a patra cale, adică nici spre Est, nici spre Vest, nici Unire cu România, ci… „pro-Moldova“. (…) Chişinăul a decis să devină „pro-Moldova“, să nu mai discute sau să îşi propună integrarea europeană sau orice altă apropiere formală de Vest. Consecinţele strategice au fost şi sunt evidente la Washington şi ele au fost exprimate de Wess Mitchell sub forma unei ignorări care nu face decât să sugereze că în America voltele strategice ale Chişinăul au stârnit cel puţin neîncredere”, explică Dungaciu într-o analiză publicată de LARICS.
Ignorarea Republicii Moldova şi excluderea ei din seria deja consacrată („Ucraina-Moldova-Georgia”) este un semn care nu poate să scape. Mai mult, plasarea Belarusului pe un loc mai important decât al Republicii Moldova în ceea ce priveşte implicaţiile strategice şi atitudinea faţă de Rusia este un eveniment în premieră în ultima perioadă şi trebuie consemnat ca atare, mai arată analistul.
„Jocul la două capete al Chişinăului nu a convins, de fapt, pe nimeni, iar faptul că Belarusului lui Lukasenko este invocat în detrimentul Republicii Moldova a lui Plahotniuc este, repetăm, un lucru în premieră. Celor care se vor grăbi să replice, calin, că Republica Moldova nu trebuia invocată de oficialul american pentru că referinţa era la „statele de frontieră“, li se poate răspunde că:
a.) nu înţeleg foarte bine ce înseamnă simbolistica discursului la Washington, când referinţa explicită sau implicită contează enorm pentru state mici precum Republica Moldova şi
b.) în mesajul lui Wess Mitchell nu e vorba despre state de frontieră stricto sensu, respectiv care despart Estul de Vest şi au frontieră comună şi cu Occidentul şi cu Rusia, căci, dacă ar fi aşa, nu ar fi avut nicio logică referinţa a Georgia, care nu are nicio frontieră comună cu spaţiul occidental”, punctează Dungaciu.
Directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române avertizează că în acest context, România are de analizat situația actuală a raportului cu Republica Moldova. „(…) în ceea ce priveşte R. Moldova, un lucru devine tot mai evident: a.) care mai este raţiunea unui parteneriat strategic susţinut NUMAI de România, prin bani, gir politic, suport economic şi de orice fel, în condiţiile în care Chişinăul şi-a scos din program ideea de aderare la UE? Relaţia cu R. Moldova, rămasă fără finalitate strategică, trezeşte imaginea ridicolă a unui hamster care aleargă buimac într-o roată care se învârteşte în gol; b). abandonarea politicii de integrare în UE de către Chişinău, refuzul explicit al introducerii „limbii române“ în Constituţie, adoptarea celei de-a patra căi, „pro-Moldova“, nu fac decât să măsoare eşecul politicii oarbe şi surde a Bucureştiului, decolorată de orice interes identitar şi care nu putea să ducă decât unde suntem acum. Cine îşi asumă, în aceste condiţii, politica statului român faţă de R. Moldova? Cine este girantul şi realizatorul acesteia? Întrebări la fel de valabile şi pentru politica faţă de Ungaria. Aceleaşi întrebări, aceleaşi eşecuri neasumate şi nedecontate.”, conchide Dungaciu.
