Bucureştiul numeşte „nervoasă” reacţia Rusiei la declaraţia preşedintelui României că în locul mareşalului I. Antonescu şi el ar fi trimis pe 22 iunie in 1941 soldaţii romani peste Prut să ocupe Moldova. Practic, Traian Băsescu a justificat agresiunea armatei germane împotriva URSS şi atrage Moldova în politica sa anti-rusă. Aceasta este una din tezele supuse dezbaterii în cadrul video-punţii, cu tema „Rusia, în contextul relaţiilor moldo-române”, care a avut loc pe 09 august 2011, transmite Vocea Rusiei.
De ce nu se teme preşdintele României că strică imaginea ţării membre a UE? La această întrebare au încercat să răspundă participanţii la conferinţa video Moscova-Chişinău.
Ea a fost deschisă de politologul moldovean, Serghei Nazarie: „În România există anumite cercuri care ar fi vrut să atragă Moldova în campania antirusă, ca relaţiile între cele două ţări să ajungă la limită. Numai în acest fel poate fi realizat vechiul proiect geopolitic de creare a „României Mari”. El presupune desfiinţarea Moldovei ca stat şi unirea Basarabiei cu România. Această teză este promovată pe scară largă în mod neoficial”.
Fostul ambasador al Moldovei în România, Emil Ciobu, a reiterat că procesul semnării Tratatului privind graniţele între România şi Moldova a durat extrem de mult timp.
De ce vecinul român a fost atât de insistent? La această întrebare a răspuns deputatul Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Markov, care a participat şi el la conferinţa video: „Proiectul de alipire a Moldovei, să le spunem lucrurilor pe nume, există, cu toate că majoritatea moldovenilor, până la 80%, sunt împotriva lui. Este un proiect absolut antieuropean, care va crea un focar de tensiune în Europa, va deschide revizuirea graniţelor postbelice”.
Directorul Fondului „Memoria Istorică”, Aleksandr Diukov, consideră că o asemenea direcţie în politica română poate avea urmări serioase: „Declaraţia domnului Băsescu este, fără îndoială, scandaloasă. La baza ideologiei române contemporane se află teza privind aşa numita alipire ilegală a Basarabiei şi Bucovinei de Nord la URSS, ceea ce justifică acest demers cinic. Eu consider că aceasta este o speculaţie în legătură cu relaţiile istorice dificile şi dureroase cu URSS, care nu este deloc inofensivă şi aduce „roadele” sale. Una din urmări este instituirea Zilei memoriei victimelor nazismului şi comunismului, când pe aceeaşi linie se pun agresorul şi ţara cărei 27 de milioane de locuitori şi-au dat viaţa pentru eliberarea de fascism”.
Pe jurnaliştii care se aflau în studioul din Chişinău îi interesa cum ar proceda Rusia într-un caz de forţă majoră, adică prezenţa poliţiştilor români în Moldova? Între Bucureşti şi Chişinău există un astfel de acord. Răspunsul este următorul: Rusia nu va intra în conflict, deoarece nu are obligaţii militare faţă de Moldova. Există obligaţii pacificatoare faţă de locuitorii din Transnistria
