Asociaţia Studenţilor Timoceni în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Dolj şi Fundaţia Culturală „Scrisul Românesc” şi nu în ultimul rând, Asociaţia Culturală „Lumina” a organizat pe 23 noiembrie curent o întâlnire cu două dintre personalităţile marcante ale românilor din sudul Dunării: părintele Bojan Alexandrovici, protopop la Protopopiatului Daciei Ripensis al Bisericii Ortodoxe Române, preot paroh la Malainiţa, şi Duşan Prvulovici, reprezentant al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Serbia. Invitații au vorbit despre situația actuală a comunității românilor din Serbia și problemele cu care se confruntă:
Boian Alexandrovici: „Iubiți frați din Țară și frați din Timoc. Situația românilor din Timoc este foarte grea când este vorba de păstrarea identității, limbii și a culturii. Poate că cineva s-ar întreba: ce nu aveți sau ce vă lipsește? Noi, românii din Serbia, nu avem voie să ne păstrăm cultura, dacă prin cultură înțelegem și credința față de Biserica Ortodoxă Română, înțelegem limba, obiceiurile și tradițiile noastre. Știm cu câte greutăți se confruntă și studenții care vin aici la studii în România. Pentru că unii din ei știu graiul limbii române vorbit acasă, dar limba română s-a dezvoltat și aici în Țară se folosește limba modernă, varianta literară a limbii. Iar noi o vorbim cum s-a vorbit în anul 1833, când ni s-a rupt legăturile cu Patria Mamă. Acum, după toate activitățile pe care le avem în Timoc, putem spune că abia am ajuns în anul 1834. Important este că studenții noștri care sunt aici să fie înțeleși în ce situație se află, pentru că noi în Timoc avem o criză de identitate. Dacă l-am întreba pe un român din Serbia de răsărit despre Biserica Ortodoxă Română, poate că nu ar avea nimic să ne spună. Din păcate, autoritățile din zonă au creat o basnă prin care se propagă ideea că noi am începe ceva nou, că în Timoc slujbele religioase nu se făceau în limba română. De aceea noi vrem ca măcar studenții noștri să afle cum a fost cândva în Timoc. Dacă vom căuta prin cărțile vechi, chiar în cartea Bisericii Ortodoxe Sârbe „Almanahul Episcopiei de Timoc”, care a fost tipărită în anul 1934, scrie că primii preoți din Timoc erau români. De exemplu acolo scrie clar că primul preot din Zăiceri „este vreunul Barbu care a venit din România”, asta se întâmpla la începutul sec. XVIII. Ultimul preot care a slujit în limba română a fost Eftimiu Popescu, care a murit în 1873. Acesta era originar din Negotin și nu știa limba sârbă. Despre el se mai spune că a terminat Seminarul Teologic la Mănăstirea Bucovo. În Serbia dacă spui că ești român vei fi considerat o persoană de rangul doi. Noi vrem doar să revenim și să readucem Timocul așa cum a fost pentru oamenii care vor să-și mai păstreze cultura. Românii din Negotin nu au probleme cu sârbii de acolo, chiar unii din ei vin la biserica noastră. Noi avem probleme cu autoritățile locale și centrale și mai mult cu autoritățile bisericești din zonă, pentru că preoții de acolo sunt veniți din alte regiuni ale Serbiei. Numai că aceștia consideră că în Timoc locuiesc „vlahi” și trebuie asimilați. Asimilarea a început încă de la începutul anilor ʼ90, iar acum autoritățile ne percep ca pe cineva care dorește să împiedice asimilarea. Eu nu știu unde în lume o persoană să fie oprită să vorbească în limba sa, să se roage în limba sa și să aparțină bisericii sale, mai mult decât atât, să ți se creeze o atmosferă de jenă față de propria identitate etnică. Dacă este vorba de canonicitate, biserica poporului românesc a avut multe episcopii în Valea Timocului. Însă odată cu venirea slavilor acestea au fost distruse deoarece migratorii nu erau creștini. Mai târziu au fost încreștinați de Sf. Chiril și Metodii și au creat jurisdicția. Iar acum, după multe sute de ani, urmașii daco-romanilor nu vor decât să-și păstreze limba. Dacă așa a fost istoria, atunci trenuie să respectăm prezentul. Acolo în Timoc noi avem sate românești și atunci bisericile de acolo trebuie să aparțină de Biserica Ortodoxă Română având slujbe în limba română. Acest lucru ne este interzis, deoarece este considerat etnofiletism”.
Dușan Prvulovici: „Spuneam că suntem români și că în Serbia sunt 30 de minorități după recensământul din 2002. Minoritatea românească din Serbia, din păcate este divizat în două: o minoritate în Voievodina la nord de Dunăre unde sunt poate 40 000 de români neoficial, dar oficial s-au declarat 30 000. A doua minoritatea este, așa cum o numesc sârbii, „vlahă”. În 2002 s-au declarat ca „vlahi” în jur de 40 054. Conform legii din 2002 adoptată în Serbia fiecare minoritate poate să-și organizeze propriul consiliu. Și în 2006, așa-numiții „vlahi” și-au creat și ei un consiliu. Atât timp cât declaram că limba noastră maternă este limba română, nu puteam să ne înregistrăm. Din 2010 Consiliul Vlahilor a schimbat statutul, iar în locul limbii române a fost trecută limba sârbă ca limbă maternă. Acest consiliu a rupt legătura cu poporul pe care trebuie să-l reprezinte. Acum trei săptămâni în Valea Timocului a avut loc un eveniment istoric – vizata președintelui României. Pentru prima dată presa sârbească a scris că „președintele român a venit în vizită la românii din Timoc” recunoscându-ne ca români. A doua chestiune importantă, fiind ca „luminița de la capătul tunelului”, se referă la fatul că președinții sârb și român au stabilit de comun acord că în Valea Timocului există o „comunitatea vlahă” și că aceștiea sunt împărțiți: unii se declară români,iar alții că sunt un popor autohton care nu ar avea nicio legătură nici cu sârbii, nici cu românii. Și totuși, ce trebuie să facem cu acei care se declară români? De ce românii din Voievodina să nu beneficieze de toate drepturile? Comisia mixtă reunită nu a putut rezolva problemele românilor din Timoc. Avem nevoie în primul rând de o presă care să fie atentă la situația românilor din Timoc”.
Foto: Cuvântul Libertăţii
