Astăzi se împlinesc 14 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009.
Atunci, mii de tineri au ieșit în centrul orașului Chișinău pentru a cere o viață mai bună, fără comuniști. Însă, protestele pașnice au devenit în scurt timp violente și o ploaie cu pietre a distrus clădirile Parlamentului și Președinției. Chiar dacă, în zilele următoare, au avut loc sute de rețineri și a fost ucis, cel puțin, un om, societatea nu a aflat nici până astăzi cine și cu ce scop a organizat evenimentele respective.
Retrospectiva evenimentelor din 7 aprilie 2009
Această istorie a început după alegerile din 5 aprilie 2009, în urma cărora a învins a treia oară, consecutiv, Partidul Comuniștilor, care acumulase 60 de mandate în Parlamentul de la Chișinău. Câte 15 mandate au revenit Partidului Liberal și Partidului Liberal Democrat, iar Alianța „Moldova Noastră” avea 11 deputați.
După anunțarea rezultatelor preliminare, în după-amiaza zilei de luni, 6 aprilie, pe internet a început să circule următorul mesaj: „6 aprilie – Zi de doliu național. Dacă nu ai votat pentru PCRM – ia o lumânare şi ieşi în stradă!!! Ne vedem la ora 18.00, la Ştefan cel Mare!”. În seara aceleiași zile, mii de persoane au protestat pașnic în PMAN, în semn de protest faţă de rezultatele scrutinului, invocând fraude electorale şi cerând alegeri noi. Mulțimea scanda următoarele lozinci: „Jos comuniştii” „Mai bine mort, decât comunist”, „Nu fraudării alegerilor”, „Jos clanul comunist” etc.
La 7 aprilie 2009, a expirat mandatul de președinte al lui Vladimir Voronin, iar pe internet a devenit viral un nou îndemn: „Tinerii declară ziua de 7 aprilie – zi de doliu naţional în R. Moldova. Dacă nu ai votat pentru PCRM – ia o lumânare şi ieşi în stradă, ora 10.00, la Ştefan cel Mare”.
În dimineața aceleiași zile, Procuratura Generală de la Chișinău a emis un comunicat de presă prin care a calificat drept ilegale acţiunile organizatorilor şi participanților la întrunirea din 6 aprilie 2009 sub genericul „Zi de doliu” și a anunțat pornirea urmăririi penale pe faptul organizării şi participării active la dezordini în masă.
În ciuda acestui fapt, la ora 11.00, în PMAN s-au adunat peste 8000 de manifestanți, care scandau: „Alegeri repetate” și „Jos comunismul”, iar la ora 12.00, mulţimea a pornit spre edificiile Preşedinţiei şi Parlamentului de la Chișinău, continuând să scandeze lozinci anticomuniste.
O parte dintre protestatari au urcat pe pragul Președinţiei. Poliţiștii au format un cordon de apărare, care, la un moment dat, a fost supus atacurilor din partea unor provocatori. Astfel, o autospecială a pompierilor a început să stropească mulțimea cu apă, dar s-a retras, în scurt timp, din cauza atacurilor cu pietre şi ouă. Între timp, primele pietre aruncate de manifestanți, au ajuns în ferestre și geamurile instituțiilor au cedat. În numai câteva ore, protestele au scăpat de sub control, mulțimea atacând forțele de ordine, incendiind şi devastând sediile Parlamentului şi Președinției de la Chișinău.
În timp ce, în centrul Chișinăului, protestatarii luau cu asalt cele două clădiri, televiziunea publică demonstra un film artistic, iar radioul public difuza muzică. Spre seară, Spitalul de Urgență a devenit neîncăpător pentru protestatarii și polițiștii însângerați.
Văzând cum decurg lucrurile, liderii opoziției au chemat mulțimea la proteste pașnice, declarând că vor cere CEC-ului anularea alegerilor. Tot atunci reprezentanţii partidelor parlamentare s-au întrunit pentru negocieri. Spre seară, manifestația s-a transformat într-un haos, iar clădirea Parlamentului a luat foc. Voronin a calificat protestele drept o tentativă de lovitură de stat, acuzându-i de organizarea acesteia pe liderii PLD, PL şi AMN. „Organizatorii acestui puci şi-au format un scut viu din studenţi, liceeni şi elevi, pe care i-au instigat să vină în piaţă”, a declarat președintele Voronin la postul public de televiziune.
La miezul nopții, poliţiştii au intervenit în forţă împotriva manifestanţilor. Astfel, circa 200 de persoane au fost escortate în comisariatele de poliţie pentru cercetări în cauze penale, intentate imediat pe acte de tâlhărie, jaf, huliganism şi alte infracţiuni. În acea noapte, zeci de tineri au fost maltratați în PMAN şi în comisariate. Valeriu Boboc, un tânăr protestatar, a murit în urma loviturilor chiar în centrul Chișinăului. Presa a scris și despre alți tineri decedaţi, Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţapu, însă acest lucru nu a fost confirmat de către anchetatori.
La 10 aprilie, după ce spiritele s-au calmat puțin, Voronin a solicitat Curții Constituționale renumărarea voturilor, dar rezultatul a fost același. Prin urmare, după ce, în vara anului 2009, opoziția parlamentară, formată din 41 de deputați, a boicotat alegerea șefului statului, Voronin a anunțat alegeri legislative anticipate pentru 29 iulie 2009. În urma acestui scrutin, în Parlamentul de la Chișinău au reușit să acceadă: PCRM cu 48 mandate, PLDM cu 18 mandate, PL cu 15 mandate, PDM cu 13 mandate şi AMN cu șapte locuri.
Astfel, la 8 august 2009, patru dintre cele cinci formațiuni (în afară de PCRM) au constituit Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), iar comuniștii au trecut în opoziție după opt ani de guvernare.
Menționăm că în timpul protestelor din 7 aprilie 2009, poliția a reținut cel puțin 600 de persoane, dintre care sute au fost arestate, maltratate și închise în secțiile de poliție, conform unor date ale organizației Amnesty International Moldova.
De asemenea, în aprilie 2009, patru tineri au decedat în condiții misterioase. Oficial, însă, s-a confirmat că doar un singur tânăr a fost ucis atunci – Valeriu Boboc.
„Procuratura Generală a înregistrat 108 plângeri și doar 58 dintre ele au ajuns pe masa judecătorilor. Doar trei cazuri ajunse în instanță s-au soldat cu condamnări – trei poliţiști au primit sentințe cu suspendare, iar unul a fost amendat. După 13 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise”, mai arată datele organizației furnizate anul trecut.
Până în prezent, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Republica Moldova în 10 cauze cu referire la evenimentele din 7 aprilie 2009. Pe rolul Înaltei Curți de la Strasbourg se mai află și alte cereri, generate de evenimentele din aprilie 2009.
