Denumirea ştiinţifică a mărului este Malus domestica. Însă, după cum se vede, ruşii insistă să atribuie acestui fruct o altă identitate nominală – Malus geopolitica. Geopolitica e treabă dificilă, dar asta nu înseamnă că o treabă dificilă este ferită de detalii spectaculoase ale ridicolului, iar chestiunea embargoului pus de Federaţia Rusă pe merele moldoveneşti se poate spune că a atins ieri o cotă antologică a ridicolului.
Celebra expresie “mărul discordiei” provine din mitologia greacă. Se zice că în timpul nunţii zeiţei Thetys cu regele Tesaliei, Peleus, şi-a făcut apariţia printre zeii-nuntaşi, Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată la nuntă. Eris a aruncat cu un măr de aur (mărul discordiei) pe care scria “celei mai frumoase”. Hera, Atena şi Afrodita, văzând mărul, l-au revendicat, fiecare dintre ele clamându-se pe sine drept cea mai frumoasă zeitate feminină dintre cele trei. Discordia tura la capacitate maximă şi, văzând că nu ajungeau la niciun deznodământ, l-au ales ca arbitru, pentru o opinie obiectivă, pe prinţul troian Paris. În cele din urmă, Paris i-a oferit mărul Afroditei, după ce zeiţa i-a promis-o ca soţie pe Elena, considerată suprema frumuseţe pământeană. Afrodita a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris. Elana a fugit cu Paris în Troia, iar Agamemnon, regele cetăţii Micene, a hotărât să răzbune onoarea fratelui său, Menelaus, soţul părăsit al Elenei, printr-un război îndreptat împotriva cetăţii troiene. Unele poveşti spun că Elena a mers de bună voie, sedusă de farmecul lui Paris, altele spun ca Paris a răpit-o şi a luat-o cu forţa, dar asta este mai puţin important. În anul 2015, secolul XXI, Federaţia Rusă mai adaugă, iată, o nouă “poveste” expresiei “mărul discordiei”, însă nu una bazată pe mitologie, ci pe date reale şi brute, transformând un simplu fruct într-un veritabil simbol de “luptă geostrategică”. Altfel spus, potenţial enorm de noaptea minţii.
21 de tone de mere au fost distruse ieri de buldozere ruseşti, după ce autoritățile din regiunea Belgorod au descoperit că merele nu proveneau din Chile, ci din Republica Moldova. Rusia a interzis importul de fructe din Republica Moldova începând cu luna iulie a anului trecut, pe fondul apropierii Chișinăului de Uniunea Europeană. După impunerea embargoului, companiile din Republica Moldova au căutat soluții alternative. Atenţia s-a îndreptat astfel către Belarus, care a devenit un potenţial colac de salvare comercial pentru exporturile blocate. La finalul anului, însă, Serviciul fitosanitar al Rusiei a returnat Belarusului zeci de tone de mere, care ar fi provenit din Republica Moldova. “Sceneta” de ieri, demnă de proza unor Ilf şi Petrov, pare a fi reprezentat, însă, un climax caricatural al şantajului comercial exercitat de Rusia asupra Republicii Moldova.
Cronologia mărului
“Mărul geopolitic” ne trimite în septembrie 2014, când reprezentanți ai Serviciului Federal de Supraveghere Veterinară şi Fitosanitară al Rusiei, Rosselihoznadzor, au inspectat vreme de o lună calitatea merelor din Republica Moldova, acesta fiind compromisul la care ajunseseră ministrul agriculturii și industriei alimentare de la Chișinău, Vasile Bumacov, și responsabilii de la Rosselihoznadzor, alături de şeful instituției, Serghei Dankvert, în urma unei vizite efectuate de Bumacov la Moscova. O lună mai târziu, în octombrie, în plin embargo, Rosselhoznadzor anunţa că descoperise 19 tone de mere care ar fi provenit din Republica Moldova, reexportate prin Belarus cu documente false, anuţa la acea dată agenţia de presă rusă ITAR-TASS. Până atunci, serviciul rus pentru siguranţa alimentelor îşi exprimase în repetate rânduri îngrijorarea în ceea ce priveşte tentativele Belarusului de a reexporta în Rusia produse alimentare pe care Moscova pusese embargou. „Un certificat fitosanitar de însoţire a mărfii spunea că merele provin din Belarus. Totuşi, inspectorii au descoperit că au fost crescute în Republica Moldova”, anunţa Rosselhoznadzor, care mai menţiona că merele fuseseră trimise înapoi în Belarus.
Rusia interzisese încă din august pentru un an importurile de carne, peşte, fructe şi legume din Statele Unite, Uniunea Europeană, Canada, Australia şi Norvegia, în replică la sancţiunile impuse Moscovei de Occident în contextul crizei din Ucraina.
UEE şi mărul moldovenesc
Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), trâmbiţată intens de Vladimir Putin ca alternativă la Uniunea Europeană, a fost formată oficial la 1 ianuarie 2015. Belarus este ţară membră a noii organizaţii internaţionale, alături de Rusia, Armenia şi Kazahstan, Kîrgîzstanul urmând să adere în mai. Până la formarea UEE, considerată de mulţi analişti politici drept un viitor eşec sigur, nu rare au fost momentele în care Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Belarusului, “călcase pe bec” în relaţia cu Federaţia Rusă. Menţionăm doar un exemplu, cel mai apropiat cronologic, din octombrie 2014, când preşedintele belarus, cuprins de flashback-urile tinereţii, a criticat prăbuşirea standardelor de calitate ale alimentelor ruseşti după destrămarea Uniunii Sovietice, lăudând în schimb menţinerea acestor standarde în ţara sa, potrivit postului RFE/RL. Lukaşenko afirma că, de pildă, salamul belarus nu conţine hârtie igienică. Preşedintele belarus se declara mândru că salamul produs în ţara sa era mai bun decât cel produs în Rusia, salam care, se subînţelege, conţinea hârtie igienică. “Alimentele belaruse sunt de o calitate substanţial superioară”, le spunea la acea dată Lukaşenko unor jurnalişti ruşi, adăugând că „nu există hârtie igienică în salamul belarus şi nu a existat vreodată. Asemenea fapte au fost descoperite în întreprinderi ruseşti – hârtie igienică, soia, tot felul de aditivi”. Lukaşenko reşapase în discuţia cu jurnaliştii ruşi o situaţie din ultimii ani ai URSS-ului, când atât hârtia igienică, cât şi salamul se aflau printre produsele afectate de penurii.
Pe final, inevitabil, un exerciţiu de imaginaţie pentru amatorii de distopii şi de absurd: imaginaţi-vă că merele moldoveneşti, strecurate sub diverse rute de provenienţă prin Belarus spre Rusia cu ajutorul vameşilor belaruşi, ar duce, prin declanşarea unui scandal de proporţii între cele două state, la destrămarea Uniunii Eurasiatice. Asta chiar că ar fi, vorba unui poet american, un “puci al frumuseţii”.
