Reputatul analist Armand Goşu, redactorul-şef al Revistei 22, susţine că ameninţarea de blocare a reformelor în Republica Moldova este „cât se poate de reală” şi acest risc, odată materializat, va crea şi o iminenţă a colapsului financiar.
“E cât se poate de reală amenințarea cu blocarea reformelor, pe motiv de stabilitate politică. Or, fără reforme cei de la Chișinău nu mai primesc fonduri europene. Fără ajutoare din afară, cu un sistem bancar fragil, există riscul colapsului financiar. Zeci, sute de mii de oameni, care-și pierd economiile nu mai pot fi controlați”, a afirmat Goşu într-un interviu oferit platformei Punkt.
Legat de alegerile din Găgăuzia pentru funcţia de başcan, care vor avea loc duminică într-un ambient social bombardat propagandistic de Kremlin, Armand Goşu spune că dacă doar unul dintre scenariile periculoase care se construiesc în această regiune “se operaţionalizează”, atunci “lucrurile pot deveni dramatice”, iar România, avocatul Republicii Moldova în Parteneriatul Estic, ar putea fi prima ţintă. “De acolo pînă la graniţa României faci cu mașina o oră. Apoi, ai Odessa – care nu e, nici ea, foarte departe, iar situația rămâne foarte tensionată; să ne amintim ce s-a întîmplat anul trecut, la 2 mai, chiar în centrul orașului Odessa”, a comentat analistul, spunând însă că principala ameninţare pentru România, în perimetrul de potenţial beligerant al Mării Negre, o reprezintă Crimeea. “Cea mai mare ameninţare e Crimeea, cu arsenalul rusesc de acolo. O rachetă face 2-3 minute pînă în România. O rachetă cu rază medie poate lovi ușor Bucureștiul, Constanța, Iași, Ploiești. Se formează noi regimente și brigăzi în Crimeea; noi tipuri de armament sunt plasate în regiune. Conform planului de înarmare, până în 2020 flota rusă a Mării Negre va primi 6 noi submarine de ultimă generație, fregate, puitoare de mine etc. Peninsula Crimeea va deveni o fortăreață care va putea bloca accesul în Marea Neagră sau, mai sigur, limita dramatic libertatea de mișcare în arealul respectiv”, a explicat Goşu.
Optica Stratfor
În linii mari, ipoteza analistului coincide cu cea a centrului american Stratfor, care spune că zona costieră a sudului Ucrainei îi poate favoriza Rusiei un pasaj ideal spre regiunea transnistreană, pentru a bloca total accesul militar al Kievului la Marea Neagră. Analiştii Stratfor au creat mai multe scenarii privind posibilele mutări de forţe militare ale Kremlinului în teatrul de operaţiuni ucrainean. Unul dintre scenarii vizează regiunea transnistreană, al cărei sens strategic, în amputarea pârghiilor de acţiune ale Kievului în zona Mării Negre, este acela de a crea o punte terestră între forţele militare ruse de pe teritoriul separatist al Republicii Moldova şi Crimeea. Pentru a forja acest coridor costier în realizarea legăturii cu trupele din regiunea transnistreană, Rusia ar putea folosi „opţiunea pod-teren”, susţin analiştii americani, precizând că, în această logică de asalt, Moscova ar avea nevoie de efective militare ofensive cuprinse între 40.000 şi 60.000 de trupe care să forţeze o înaintare de 645 de kilometri. Astfel, într-o durată de 23-28 de zile, Rusia ar putea ocupa un teritoriu de peste 100.000 de kilometri pătraţi. Odată ocupat teritoriul, ar fi necesar un corp militar defensiv de 80.000-112.000 de militari pentru ca Moscova să-şi păstreze obiectivul cucerit. „Acest lucru ar adăuga, însă, o operaţiune complicată şi periculoasă de creare a unei punţi operaţionale peste un râu mare (fluviul Nipru – n.r.). În plus, populaţia din această regiune este de aproximativ 6 milioane de locuitori, necesitând 13.200-120.000 de trupe contrainsurgenţă”, notează Stratfor.populaţia din această regiune este de aproximativ 6 milioane de locuitori, necesitând 13.200-120.000 de trupe contrainsurgenţă”, notează Stratfor.
“Rusia ştie foarte bine că Occidentul este un muzeu-sanatoriu”
Întrebat care sunt atu-urile Rusiei în planul revizionist al lui Vladimir Putin, Armand Goşu răspunde: “Kremlinul controlează un popor de 143 de milioane de oameni, pe care îl poate manipula prin televiziuni, aşa încît acest popor poate sta încolonat în spatele Kremlinului şi răspunde la comenzi. Nu o să găseşti niciodată nici în România, nici în Vest o situaţie în care oamenii să fie dispuşi, în număr foarte mare, să îşi dea viaţa pentru așa-zise <<idealuri>>, cum sunt cele născocite de propaganda oficială. Avantajul Rusiei este că nimeni nu-i răspunde în limba pe care ea o înțelege, pentru că nimeni nu vrea să se bată, să facă război. Rusia ştie foarte bine că Occidentul Europei este un muzeu – sanatoriu în care lumea vrea să trăiască bine, să muncească puțin sau deloc, nimeni nu vrea să cheltuiască bani pentru armată, iar Occidentul este dispus să negocieze, să facă concesii. Dar aici Rusia se păcălește singură. Acele sancțiuni aparent benigne au un efect dramatic asupra economiei și finanțelor rusești”.
În ceea ce priveşte slăbiciunile Rusiei neo-ţariste a lui Vladimir Putin, Goşu consideră că infrastructura ei “extreme de precară” poate fi un punct slab în aceeaşi măsură în care poate fi şi un punct forte: “Rusia uită că e parte a economiei mondiale și că sancțiunile pe termen mediu și lung o pot afecta. S-a mai întâmplat acest lucru cu URSS. În decembrie 1979, la momentul invaziei în Afganistan, prețul barilului era 104 dolari SUA. A coborât în câțiva ani și s-a fixat la 20 dolari. Economia sovietică s-a îndreptat vertiginos spre colaps. Încă de pe vremea lui Hrușciov pâine cu care era hrănită cea mai mare parte a populației era făcută din grâu importat de sovietici din Canada și Australia. Iar grâul era cumpărat cu banii câștigați din exportul de materii prime, mai ales hidrocarburi, în special petrol. Și acum mai mult de jumătate din bugetul federației este făcut din banii încasați pe hidrocarburile exportate, în special petrol. Deci bugetul țării depinde direct de prețul petrolului de pe piața mondială. Care la rândul său, determină prețul gazului. Rusia este o țară imensă, cu o infrastructură extrem de precară. Acesta e un punct slab și, în același timp, tare. Cine se încumetă să atace o țară, unde noroiul e până la brâu?! Este o țară subdezvoltată, are un PIB doar de două ori mai mare decât al Olandei, țară cu mai puțin de 17 milioane de locuitori și de dimensiunile regiunii Moscova. E o țară care se adâncește într-o gravă criză demografică, până în 2050 populația ar putea să scadă la 100 de milione de locutitori”.
