Poporul român, trăitor între Prut şi Nistru, a avut de înfruntat, în ultimele două secole, multe intemperii sociale. Ruperea din componenţa Moldovei şi aruncarea sub dominarea unui imperiu străin de neamul nostru, valurile de colonizare cu populaţie slavă, străină, reducerea treptată a folosirii limbii române în administraţie, educaţie şi cultură, apoi interzicerea ei totală, redenumirea teritoriului şi transformarea lui într-o simplă gubernie rusească, atragerea prin tertipuri a etnicilor români în Extremul Orient urmărind pierderea caracterului naţional românesc al provinciei, toate acestea au fost doar efectele primului secol, al aflării în componenţa Imperiului Rus.
După perioada de aflare la sânul Patriei-Mame, în componenţa României, Basarabia a fost reocupată de ruşi, sovietici şi comunişti de această dată, care s-au dedat la crime în masă, masacrând zeci de mii de oameni pentru loialitatea lor faţă de România, supunându-i pe localnici la foame în urma rechiziţiilor şi ucigând în acest mod peste două sute de mii de persoane, deportând alte sute de mii de oameni în Siberia, de unde mulţi dintre ei nu s-au mai întors niciodată. Ulterior, au urmat noi valuri de colonizări cu etnici slavi, atât în stânga Nistrului, cât şi în Basarabia, a urmat trecerea forţată la grafia chirilică, la denumirea „limba moldovenească” şi promovarea enormei minciuni strigătoare la cer precum că moldovenii nu ar fi români, crimă morală împotriva adevărului şi etnocid în egală măsură, noi resimţind pe deplin şi astăzi efectele distructive ale acestui etnocid prin rătăcirea sutelor de mii de semeni ai noştri care au probleme în a se considera români, deoarece sovieticii le-au spus la şcoală că românii ar fi nişte ocupanţi, când adevărul era exact invers.
Aceia dintre basarabeni care au îndrăznit să ia arma în mână şi să lupte în anii 1940-1950 împotriva ocupantului sovietic au fost vânaţi şi nimiciţi, iar opozanţii paşnici de mai târziu au fost arestaţi, închişi în închisori de pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice, li s-au confiscat posesiunile, le-a fost denigrat numele, le-a fost refuzată, în libertate după eliberare, şansa de a-şi câştiga în mod cinstit existenţa, iar mulţi au fost internaţi cu forţa în spitale de psihiatrie, deoarece se considera că nu poţi fi antisovietic şi în toate minţile. Coloniştii slavi aduşi în RSS Moldovenească îi insultau pe românii localnici şi refuzau să le înveţe şi să vorbească limba chiar şi în locurile în care aceştia constituiau majoritatea populaţiei. Coloniştilor li se repartizau cele mai bune apartamente, nu stăteau sau stăteau foarte puţin la cozi pentru autoturisme, electrocasnice şi alte bunuri, în timp ce românii noştri erau puşi în situaţia să aştepte uneori chiar şi ani în şir pentru a li se repartiza apartamente sau alte bunuri. Războiul din Afganistan şi diverse operaţiuni militare din alte zone, în care Uniunea Sovietică acorda „ajutor frăţesc internaţional”, au răpit mii de vieţi de tineri basarabeni, în cea mai mare parte români de la ţară. Numărul şcolilor cu studiere în limba moldovenească se reducea în mod sistematic, trebuind să-ţi dai copilul într-o şcoală rusească pentru a-i asigura ascensiunea în societate, trebuind ca tu însuţi să te rusifici, să-ţi uiţi originile, pentru a te pune bine cu sistemul şi a avansa. Pentru accederea într-o funcţie publică relativ înaltă, dacă nu erai venit de peste Nistru, trebuia să te supui legii nescrise de a te căsători cu o vorbitoare/vorbitor de limbă rusă. De cele mai multe ori, copiii de etnici români care-au învăţat în şcoli ruseşti şi s-au rusificat au devenit apoi mult mai antiromâni chiar decât etnicii ruşi care erau manipulaţi la rândul lor. Aceşti etnici români rusificaţi au completat rândurile mancurţilor de diverse etnii şi limbi din toată Uniunea Sovietică, reprezentând prototipul ideal de homo sovieticus dorit de autorităţile de ocupaţie, un om care trăieşte doar cu ziua de azi şi nu se mai gândeşte de loc la propriile origini.
Anii ’90 ne-au adus mişcarea de redeşteptare naţională, redobândirea drepturilor naţionale pentru românii basarabeni, limba română de stat, simboluri româneşti, educaţie românească, permiterea accesului peste Prut în ambele sensuri, proclamarea suveranităţii şi apoi a independenţei acestei foste republici sovietice.
Citiți articolul integral în Timpul.
