Ofițerul și omul politic Dimitrie Bogoș (1889-1946), șef al statului major în 1918, scria un articol în numărul din 6 februarie 1918 din România Nouă, ziar care apărea la Chișinău sub conducerea lui Onisifor Ghibu și Ion Matei, în care îi îndemna pe basarabeni să fie mândri că sunt români și să nu uite că numai prin Unire pot avea un trai mai bun.
Redăm integral articolul publicat de DC News în cadrul programului „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic:
„Din care neam suntem?
Cine se uită la titlul articolului meu va spune: autorul nu-i în toate mințile. Parcă noi nu știm din care neam suntem? Poate unii mai luminați știu, dar mulțimea noastră basarabeană a uitat. Țăranul nostru când vrea să dea la cineva din frații lui în obraz – spune: parcă ești român! – Tot naționalismul mulțimei noastre se exprimă numai în vorba asta însemnată. Dar și pe ea mulțimea o privește cam ușor, mai mult în mod. Vorba sună foarte frumos și mândru…. Și aș vrea ca țăranul nostru s’o înțeleagă cum trebue. Da, noi toți, cari vorbim o limbă românească – suntem români. Și neamul nostru este mare și cu o istorie mândră. Luați harta și vedeți – dela Nistru până la Tisa tot pământul e al Românului: aici vezi – Basarabia – scumpă, România – mamă, Bucovina – mândră, Ardealul – glorios și Banatul –frumos. Suntem bogați, dar prin întunerecul pe care l-au răspândit între noi străinii, noi am uitat de bogăția noastră ni s au sărăcit sufletele. Vroiți să fiți bogați, să trăiți în belșug nemărginit – uniți, tot pământul vostru, adunați-vă cu tot neamul vostru!
V’asigur că mai mândri și mai fericiți decât noi nu vor fi alții pe fața pământului. Inchipuiți-vă ce sunteți azi și ce ați fost eri. Erați mai odinioară robii Rusului, sare care venia la voi în țară, în sate cuîn spinare și răcnea:. Nu zăreați – că Rusu să’ mbogăția. Și voi luați cușma înaintea lui; dânsul la voi în țară se făcea stăpân, dar voi, gospodari, rămâneați ca robii lui. Pentru ce a fost așa? Să explică ușor. – Rusul cucerise țara noastră și o privea ca o moșie a lui, făcea întrânsa ce voia sufletul lui, dar pe voi nu vrea să vă recunoască de gospodari și vă socotea totdeauna;i multe de toate. Voi le răbdați și numai între voi vă mândriți cu cuvintele:. Acum că chemăm la conștiință națională: aduceți-vă aminte că sunteți români! Uniți-vă cu tot neamul vostru, faceți o familie mare, îmbogățiți-vă și trăiți în fericire, ca să vă privească lumea întreagă ca pe o națiune puternică.
Basarabeanule! eu știu că’ți place cinstea! Atunci – trezeșt-te, par’că ești român, dă mâna cu frații tăi de pe pământul românesc pentru unire și fericire. Numai tu, basarabeanule, te-ai lăsat tare în urmă dela tradițiile tale strămoșești. Nu te cunosc; par’că tu erai odinioară mândria lui Ștefan cel Mare! Unde sunteți voi în ziua de azi, mazili basarabeni, cei mai voinici călărași ai neamului nostru? Toți la iveală, toți la unire cu neamul nostru, căci numai unirea ne va scăpa de robia dușmanului.”
