La data de 28 noiembrie 2010 vom avea din nou alegeri. Alegeri care deja provoacă alergie unor categorii ale populaţiei. Dar paralel cu aceasta nenumăratele alegeri demonstrează cît de democrat este statul nostru. Poporului i s-a oferit şansa să aleagă o nouă conducere în 2009, una democrată, europeană, modernă, dar am primit un coctail din diferite partide politice care evita in fel si chip elaborarea unui consens naţional în interesul cetăţeanului. Acest coctail pregătit din 5 partide AMN, PL, PLDM, PD şi PCRM nici peste un an de zile nu poate limpezi apele, de fiecare dată avem parte de ceartă, atacuri directe şi indirecte. La 5 septembrie 2010 poporului i sa oferit o altă ocazie de a se expune pe marginea problemei care a dus la acest haos politic, modalitatea de alegere a preşedintelui ţării. Dar din motivul absenteismului, acest referendum nu a fost validat şi apare întrebarea logică: Cine este vinovat? Poporul nu a dorit să apară la urnele de vot şi aici nu este totalmente vina lui, ba mai mult, este vina partidelor care au iniţiat referendumul. Alegătorul nostru iubeşte show-urile dar şi mai tare alegătorul nostru iubeşte telenovelele, politica moldovenească s-a transformat într-o telenovelă care rulează de peste un an de zile, iar sfîrşitul acesteia nu se vede la orizont.
Dar, noi, spectatorii fideli ai acestei telenovele încercăm să analizăm şi să facem unele prognoze în privinţa desfăşurării acţiunilor, eventuale strategii electorale şi cel mai important formule de coalizare între formaţiunile care vor ajunge în parlament.
Din start se prognozează că participarea la vot va fi una foarte scăzută, dar nu este adevărat. Poporul moldav ştie că trebuie să participe la alegeri şi conştientizează importanţa acestora. Faptul că la referendum am avut o rată mică de participare nu demonstrează inversul şi aici sunt 2 elemente importante, primul element, referendumul, este un exerciţiu nou pentru cetăţenii noştri, acest proces consultativ abia începe a fi digerat de societatea noastră, al doilea element care vine în completarea primului şi anume electoratul partidelor. În momentul în care referendumul a fost declarat eşuat multe voci au început a exprima opinia că partidele din alianţă au pierdut o parte din electorat sau că partidele nu au fost capabile să îşi mobilizeze electoratul pentru participarea la referendum. În realitate, cele aproximativ 30 % din cetăţenii care au venit la urnele de vot pe data de 5 septembrie reprezintă electoratul partidelor din alianţă. Conform sondajelor şi opiniei mai multor experţi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova ar avea un nucleu de aproximativ 30-35% din numărul total de alegători, anume aceste 30-35 % au fost acei care au mers fidel după PCRM şi au boicotat referendumul constituţional. În sumă obţinem 60-65% ceea ce corespunde cu rata de participare la vot în ultimele scrutine electorale. Astfel vedem că un eventual colaps al alegerilor legat de absenteism este puţin probabil.
Alte prognoze legate de acest scrutin electoral se bazează pe coaliţiile post electorale şi divizarea acestora pe coaliţii de Centru – Stînga şi Centru – Dreapta şi nominalizarea partidelor care ar putea intra în aceste coaliţii.
Deci, să vedem cum ar sta lucrurile în ambele cazuri. O eventuală coaliţie de Centru-Stînga în noul parlament este foarte reală în special sumînd toate cele întîmplate în ultimul an şi nostalgia oamenilor după era sovietică. Putem prognoza că o eventuală coaliţie de Centru-Stînga ar putea fi formată din: PCRM, PD, PSD. Posibil pentru unii la fel ca şi pentru mine este straniu un element. Primul este prezenţa PSD-ului în această formulă. Personal nu consider că PSD-ul, anterior condus de Braghiş, dar preluat de Şelin ar avea şansa de a accede în noul parlament, dar părerile multor experţi, analişti politici exprimă profunda convingere că el va accede în parlament şi va juca rolul de aliat fidel al PCRM. Recunosc, PSD are şanse dar rămîn sceptic, mult va influenţa desfăşurarea campania electorală a acestui partid, cum ei vor încerca să convingă electoratul şi cel mai important cum va decurge campania celorlalte partide.
Cel de-al doilea scenariu al desfăşurării lucrurilor în politica moldovenească după alegerile anticipate este alinierea la centru-dreapta a partidelor: PL, PLDM, AMN şi posibil PD. Aici lucrurile stau un pic altfel decît în partea stîngă. Elementul cheie şi practic cel mai vertebrat partid de dreapta este desigur PL. Domnul Ghimpu executînd funcţia de preşedinte al parlamentului şi interimatul funcţiei de preşedinte al statului a demonstrat nu o singură dată că merge pînă la capăt cu combaterea comunismului. Acţiunile domnului Ghimpu, au fost mereu criticate şi au dus la multe dispute atît la nivel naţional, cît şi la nivel internaţional. O eventuală trecere bazată pe interes, a partidului din partea dreaptă în cea stîngă este puţin probabilă. Şansele PL-ului de a accede în noul parlament sunt discutabile, unii spun că ei vor atinge nivelul de 15%, eu personal consider că 12-13 % este maximum ce va putea rupe partidul şi aceasta deoarece partidul are 10% adepţi radicalişti care mereu vor fi cu acest partid şi nu îşi vor shimba viziunea atît timp cît partidul nu-i va dezamăgi aşa cum a făcut-o PPCD-ul în 2005 şi încă 2-3 % din electorat care va reuşi să îi convingă în cadrul campaniei electorale.
Rolul AMN-ului în această campanie este foarte interesant, şansele acestuia de a intra în parlament sunt 50%/50%. Oamenii nu văd un partid viabil, unul care ar mai putea influenţa politica moldovenească. Principala forţa a acestui partid în trecut era faptul că timp de 8 ani de zile ei au jucat rolul de verticala anticomunistă, dar după 2009 cînd electoratul a văzut o gamă mare de partide cu acelaşi mesaj „Jos comuniştii” s-au dispersat cu toţii, uitînd de AMN. La moment partidul încearcă să supravieţuiască în această campanie prin promovarea imaginii a celor 4 funcţii guvernamentale pe care le-au deţinut în actuala guvernare. Desigur cel mai mare succes l-a obţinut domnul Victor Osipov prin tentativele acestuia de a reînvia procesul de reglementare a diferendului transnistrean. Colacul de salvare al partidului îl poate constitui lupta anti mafie care s-a transformat în platformă electorală a Partidului pentru Neam şi Ţară în frunte cu Sergiu Mocanu. Lupta acestora, după toate calculele va fi direcţionată către PD şi parţial către PLDM. Atacurile asupra PD privind legăturilor pe care le are acesta cu clanurile mafiote din RM ar putea convinge un număr de alegători să îşi modifice opţiunea electorală însă cetăţenii nu vor vota PpNŢ şi se vor orienta în alte direcţii, una din acestea ar fi AMN.
Soarta Partidului Democrat în aceste alegeri este foarte mult discutată de analişti. Zvonurile care circulau precum că partidul ar fi finanţat de omul de afaceri Plohotniuc s-au adeverit. Frica precum că Lupu ar putea crea o alianţă cu PCRM s-a adeverit prin declaraţia acestuia în cadrul unui interviu şi cel mai straniu este deschiderea cu care acesta vorbea despre aceasta în special despre condiţia pe care urma să o înainteze ”Lupu – preşedinte al RM”. Aici se creează impresia că domnul M. Lupu urmăreşte doar un singur scop, să devină preşedinte. Este de înţeles faptul că visul de o viaţa a lui Marian de a deveni preşedinte este foarte aproape să se adeverească şi că el va merge la orice să îşi atingă scopul mult visat, dar metodologia folosită de domnul Lupu duce la două explicaţii logice: 1- Marian Lupu este obsedat de ideea preşedinţiei şi călcînd prin farfurii merge spre fotoliu de preşedinte dar neluînd în calcul faptul că s-ar putea împiedica la jumătate de drum, sau 2 – echipa de imagine a domnului Lupu este cea mai ieftină de pe piaţă şi aceasta se vede în calitatea lucrului efectuat de ei. În timpul conferinţei de presă liderii PD-ului au spus clar „Noi nu vrem să fim sub cineva. Noi mereu vom fi deasupra”. Aceasta ar însemna că ei mizează pe funcţia de preşedinte ca o funcţie superioară în stat, ceea ce nu este chiar aşa într-un stat parlamentar.
La începutul lunii noiembrie se aşteaptă prezentarea barometrului de opinie publică, care va pune lumea pe gînduri şi care va aduce la licitaţie primele 10-20 de locuri de pe lista celor mai importante partide.
Pînă atunci rămînem cu ochii pe politicieni.