Ultimul ministru de externe comunist al Republicii Democrate Germane, devenit ministru … de externe al Germaniei federale, le pune românilor o arie rusească de patefon. Soluţia „europeană” la problema Basarabiei ar fi, haios, tot din 1939. Nu e nici o glumă. Markus Meckel, ministrul de externe cu pricina, împinge de la spate România (parcă nu ar fi o ţară guvernată, dar, omul are dreptate, nu?) „să semneze cât mai repede, până la alegeri[le din Basarabia din noiembrie]” tratatul de frontieră cu R. Moldova, ceea ce ar echivala cu recunoaşterea de către România a pactului germano-sovietic din 23 august 1939. (Vedeţi cum istoria, invizibilă pentru pragmaticii care confundă marketingul cu demnitatea, are efecte aici şi acum?). Atragem atenția că mutarea vine după ce mai devreme în acest an, în iunie, Germania și Rusia (Merkel şi Medvedev) au semnat un Memorandum UE-Rusia (?!) privind înfiinţarea unui „Comitet de Securitate UE-Rusia” privind … Transnistria. Adică Germania are încă o oarecare pudoare şi tratează o chestiune geopolitică într-un show numit Memorandum UE-Rusia, dar, de fapt, o tratează ea, bilateral cu Rusia. Iar chestiunea de interes, cum se face?, coincide cu falia de contact istoric între două imperialisme istorice: german şi rusesc (linia Balticii-Nistrului, sau „istmul Ponto-Baltic cum e identificată în geopolitica românească a lui Simion Mehedinţi)? Probabil că puterea SUA asupra Germaniei în Est se rezumă la „pudoarea” în cauză. Iată că aflarăm, de aici, aceste lucruri: că „Europa”, dacă are politică externă, o face pe linii de fractură geopolitică vechi, imperiale, politica aceasta externă fiind adeseori la iniţiativa unor naţiuni dominante. Mai pricepem clar că Germania, ca mare putere, poate avea o politică nefavorabilă şi că, deci, România este într-un al doilea ciclu al izolării geopolitice (după 1939), care a fost evitat cu mai multă inteligenţă între 1964-1980 de către politica noastră externă. Mai înţelegem că „fereastra de oportunitate” pe care am avut-o în Basarabia, din aprilie şi până în noiembrie, probabil cu sprijin american, este la final. Fie americanii s-au săturat de o politică externă românească mâncată de aceleaşi carii, fie atât au putut să ne susţină. Coalizarea „Europei” tractată de Germania cu interesele ruseşti în Transnistria arată cât de absenţi suntem de fapt, din conceptul real european. Şi mai arată că adevăratul pragmatism trece prin cunoştinţe de istorie, mai degrabă de conştiinţă a istoriei. Dar publicul nostru din clasa de mijloc, care ar putea alcătui viitoarea linie de reacţie-adaptare la realităţile acestea, este absent din istorie, prizând cu zel aerul toxic al unui fals pragmatism. Basarabia devine, iată, şi o problemă socială internă a României: apariţia unei clase de mijloc cu conştiinţă de reacţie.
Romanian Global News, 11 oct. 2010, „Markus Meckel atacă interesele româneşti la Chişinău. Tompetă a intereselor Rusiei de limba Germană?”, http://www.rgnpress.ro/content/view/45621/1/
Ziuaveche.ro, 25 iulie 2010, „Prinşi între Germania şi Rusia – De la Pactul Ribbentrop-Molotov la Memorandumul Merkel-Medvedev”, http://www.ziuaveche.ro/geopolitica/prinsi-intre-germania-si-rusia-de-la-pactul-ribbentrop-molotov-la-memorandumul-merkel-medvedev-005246.html
Sursa: SPQR
